Publicat: Sun, Aug 28th, 2016

Duo Kitharsis, din dragoste pentru chitară

14101735_1342787229072689_1433858471_nLa început au concurat pe locurile aceleaşi facultăţi, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. În timp, după ce lucrurile şi-au urmat cursul în favoarea celor doi tineri, pasiunea pentru chitară i-a făcut să îşi dorească să fie mai mult decât prieteni şi au format un cuplu. Dorindu-şi şi mai mult de la ei, de la dragostea lor pentru muzică şi de la visul de a ajunge cât mai sus, Alexandra Petrişor şi Dragoş Horghidan au dat naştere unui duo, Duo Kitharsis. Au trecut ani de când şi-au stabilit obiectivele iar astăzi îi regăsim absolvenţi ai unui master la Strasbourg, profesori la şcoli din Franţa, cu rezultate remarcabile, zeci de premii internaţionale, cu cd-uri scoase şi planuri multe de viitor. Toate obţinute după mii de ore de studiu şi ani dedicaţi pasiunii devenită profesie şi stil de viaţă. S-au întors într-o scurtă vacanţă acasă, la Constanţa, pentru a se odihni după câţiva ani grei de studiu şi pentru a se încărca cu energie pentru viitor. Ne-au povestit cât de greu a fost să ajungi să studiezi la cel mai înalt nivel chitara clasică, să înveţi permanent pentru a-ţi menţine standardele , dar şi despre dragostea nemărginită pe care o au pentru muzică.

„Suntem urmăriţi de ideea aceasta de a ajunge la un nivel profesional de cote înalte şi din acest motiv nu îţi permiţi să te relaxezi oricând şi oricum. Eu chiar şi când mă relaxez sunt bântuit de gândul acesta privind studiul, performanţa, un nivel cât mai înalt. La nivel mondial, muzicienii au ajuns foarte departe, atât din punct de vedere muzical, cât şi tehnic încât momentele de relax prea des repetate ar putea fi considerate ca şi un mic regres”, spune Dragoş, jumătatea echipei care performează la nivel european pe cele mai bune scene muzicale. Aceleaşi gânduri le împărtăşeşte şi partenera sa de scenă şi de viaţă, Alexandra, o fată veselă, plină de viaţă, perfecţionistă de asemenea pentru care muzica reprezintă însuşi viaţa. Este absolventă a Liceului de Arte “Regina Maria”, participantă din copilărie la concursuri naţionale, absolventă de Conservator şi masterat la Strasbourg. Alături de Dragoş se mândreşte că sunt singurii chitarişti care au absolvit cursurile de master de la Strasbourg in duo de chitara.  14102064_1342787232406022_931611259_n

Studiile universitare i-au adus împreună. Şi aşa au rămas, la ani distanţă. “De-a lungul anilor, având materii comune de muzică de cameră, am ajuns să cântăm împreună. Sună mai complex iar muzica devine mai ofertantă, implicit posibilităţile sunt mai mari. In doi, sunt doisprezece corzi.”

„El este stângaci iar eu sunt dreptace”, spune Alexandra. “Este un detaliu relativ, unii observă, alţii nu” , completează Dragoş. Este absolvent de liceu matematică-informatică, dar în paralel avea şi activităţi artistice, chitara clasică fiind pasiunea sa. “Am început ca o activitate extra curriculară, dar între timp mi-am dat seama că şcoala devenise o activitate extra”, completează Dragoş. De altfel, faptul că a studiat matematică-informatică l-a ajutat pe Dragoş mai mult decât s-ar crede la prima vedere: ”Avem materii în muzică, polifonie, armonie, care sunt bazate pe matematică. Şi modul de a cânta la chitară este bazat pe o anumită logică. Nu este pur şi simplu inspiraţie. Matematica mi-a format gândirea”.

14111843_1342787235739355_875945225_nDuo-ul pe timpul facultăţii a reprezentat un efort considerabil pentru că intrând în facultate pe partea solo trebuiau să-şi finalizeze studiile astfel. După facultate pe care au absolvit-o sub îndrumarea lectorului universitar dr. Cătălin Ștefănescu-Pătraşcu, au fost acceptaţi la studiile de Master în duo de chitare la Staatliche Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Stuttgart avându-i ca profesori pe Duo Kaltchev – Ivo şi Sofia Kaltchev. În Europa sunt doar două locuri unde se poate studia chitara în duo, la Stuttgart şi Strasbourg. Iniţial am intrat în Stuttgart, acolo era un duo celebru format din doi chitaristi de origine bulgara. “Apoi ne-am răzgândit şi am mers în cealaltă parte, Strasbourg. Am putea spune că am renunţat la una în favoarea celeilalte. Ne-am dat seama că standardele sunt mult mai înalte la Strasbourg”, spune Dragoş. Însă povestea drumului de la Stuttgart la Strasbourg este una ce ţine de karmă, cel mai probabil.  “Iniţial am vrut să plecăm în Strasbourg, dar ca şi condiţie de admitere se cerea testul de limbă DALF C1, cel mai avansat nivel de limbă. La acel moment, ne-am sfătuit şi i-am spus Alexandrei că nu cred ca am putea obtine testul intr-un timp atat de scurt deoarece eram in ultimul an la facultate si era şi duo-ul în care cântam destul de des cu fundaţia “Remember Enescu” – am avut concerte în toată ţara, am făcut practică artistică cât nu au făcut colegii noştri. A fost una din cele mai inteligente iniţiative. Fiind în an terminal, era activitatea de duo, plus lucrarea de licenţă plus repertoriul de licenţă şi am zis că ultimul lucru de adăugat, ar fi fost testul de limba franceză DALF C1. Am luat legătura cu profesorii de acolo care ne-au sfatuit să avem grijă pentru că au văzut muzicieni foarte buni care nu au fost admişi din cauza acestui test de limbă. Şi atunci ne-am îndreptat către Stuttgart, unde era condiţia ca pe parcursul unui an să înveţi limba germană B1, ei avand un sistem foarte bun de aprofundare a limbii germane, intr-un timp relativ scurt. Am fost admişi cu punctaj maxim, şi la Bucureşti am terminat cu punctaj maxim. Între timp s-a schimbat, acum cer nivelul B1, ceea ce ne-a făcut să reconsiderăm, am dat admiterea şi astfel am ajuns, la Strasbourg. Nu am putut rămâne studenţi la ambele facultăţi, deşi ne doream. Nu am regretat aceasta decizie, deoarece nivelul maeştrilor din Strasbourg este superior nivelului maeştrilor din Stuttgart, din punctul nostru de vedere. Este bine că am avut această experienţă pentru că altfel am fi rămas cu gândul acolo, acum putem privi în altă parte”, povesteşte Dragoş.

Drumul către performanţă

14111608_1342794625738616_227814603_nNumele de scenă pe care şi l-au luat cei doi are şi el o poveste. “Ne-am gândit la un nume care să aducă aminte de chitară şi nu am vrut să punem numele în română pentru că s-ar fi citit altfel în franceză, de exemplu, şi nu ar fi ieşit ce trebuia. Atunci ne-am gândit la starea de catarsis, de nirvana. E un nume foarte îndrăzneţ, rezonant. Ni se pare un nume potrivit. Aceasta initiativa a aparut in momentul in care, odata cu cresterea nivelului profesional, maeştrii ne-au recomandat să ne găsim si un nume de scena. Totodată, ne-au spus să ne  facem o biografie completă si să câştigăm premii. Cumva ne-am plănuit proiectul în sine”, povesteşte Alexandra.

În 2014 cei doi chitarişti au absolvit cursul de specializare în duo de chitare, « Cycle de Specialisation en duo de guitares » în cadrul Conservatorului din Strasbourg, la clasa unuia dintre cele mai celebre duo-uri de chitară din lume, Duo Melis – Alexis Muzurakis şi Susana Prieto. Iar anul acesta, Duo Kitharsis obţine Masteratul în « duo de chitare » cu menţiunea «Excellent». Următorul pas sunt studiile doctorale, pe care nu le vor face anul acesta însă. „Cu masterul putem fi asistenţi universitari, după obtinerea doctoratului putem fi profesori universitari. Odată obţinut statutul de doctorand, orizontul ţi se deschide”, spune Alexandra. Pentru cei doi muzica este atât pasiune cât şi job. De doi ani, cei doi sunt profesori de chitară, la aceeaşi şcoală. “Muzica este pe primul plan, dacă nu era, atunci nu am fi putut cânta”, adaugă Alexandra.  “Până acum calitatea concertelor a fost de nivel înalt, doar că statutul a fost cel de student. Este fundamental să studiezi aprofundat muzica in acest moment, atât pentru înţelegerea instrumentului ales, cât şi pentru înţelegerea literaturii în sine ca să poţi să abordezi o lucrare scrisă. În plus, te ajută să înţelegi şi să poţi face diferenţe stilistice. De exemplu, avem diferite lucrări scrise în diferite perioade stilistice: baroc, renaştere, clasicism, romantism, şi când nu ai reperele stilistice necesare sau noţiuni de armonie, polifonie, rişti să cânţi dintr-un anumit instinct care poate fi rudimentar din punct de vedere muzical”, spune Dragoş.

Drum încununat de premii şi succes

14081006_1342794622405283_394467355_nDuo Kitharsis a susţinut concerte alături de artişti internaţionali de renume în diverse festivaluri de chitară, cum ar fi Festivalul  Internaţional de Chitară Transilvania (Cluj-Napoca, România), Terra Siculorum (Odorheiu Secuiesc, România) şi Hibernal de Chitară (București, România). De asemenea, au cântat pe scenele Ateneului Român, a Sălii Radio, Palatului Șuţu, Palatului Cantacuzino, Palatului Mogoşoaia, Castelului Peleş, şi într-unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzică clasică, Festivalul Internaţional „George Enescu” în 2011.

În 2014, Duo Kitharsis susține concertul anului din cadrul seriei “Nouveaux Talents” pe scena Auditoriumului – Cité de la musique et de la dansedin Strasbourg. Duo-ul debutează la Paris în 2015, la Hôtel de Soubise -Archives nationales în cadrul sezonului de concerte organizate de către Asociaţia “Jeunes Talents”. Ei au cântat în  premieră națională “Concertul pentru două chitare și orchestră”, cu Orchestra Radio.

Cât timp au fost la Strasbourg, au participat la nouă competiţii internaţionale dintre care au câştigat locul întâi la şapte dintre ele. Au fost concursuri la Paris, Italia, Polonia, chiar şi în România au câştigat un concurs foarte important pentru cariera lor care i-a ajutat mult. “Aici am câştigat ca premiu un concert pentru două chitare cu Orchestra Națională Radio București, de Mario Castelnuovo-Tedesco. În Liechtenstein am mai adăugat un premiu, doi, la un concurs de duo de chitare, acum singurul concurs din Europa exclusiv pe duo de chitară”, spune Alexandra.

Sunetul chitarei cu parfum internaţional14101973_1342794605738618_1435477117_n

Surprinzător sau nu nivelul chitarei în România este foarte elevat, recunosc cei doi. “Chiar acum am venit de la Festivalul de Chitară de la Cluj-Napoca, unde am avut ocazia să stăm în juriu şi să dăm şi master class, cursuri de măiestrie, şi nivelul este foarte bun. Vezi copii la zece ani care cântă ca marii maeştrii de astăzi. Cred că dacă România ar sta tot atât de bine şi pe alte planuri, aşa cum stă la chitară clasică, cred că am fi la un nivel european foarte bun”, spune Alexandra. Inevitabil se ajunge la subiectul legat de motivul plecării lor în Europa, la studii, dar şi pentru a profesa. Răspunsul lor este însă unul simplu, venit aproape automat. “Am fi putut face aceleaşi lucruri pe care le facem acolo, şi în România, dar acolo, de la Strasbourg, ai alte deschideri. Poţi participa la mai multe concursuri, poţi avea şanse mai mari ca să-ţi obţii joburi mai bune, mai decent plătite”, spune Alexandra.  “Ce nu poţi obţine atunci când rămâi şi profesezi în ţara în care te-ai născut este aroma de internaţionalitate pe care noi am găsit-o acolo. Avem acolo colegi din cel puţin 11 – 12 ţări, de pe mai multe continente, şi automat nivelul este competitiv. Interacţiunea cu alte culturi, mentalităţi, cu alţi tineri de aceeaşi vârstă cu noi, îţi deschide destul de mult orizonturile şi ajungi să ieşi din matricea ta şi să-ţi dai seama de universalitatea lucrurilor, iar asta se reflectă în plan artistic, cât şi în plan uman”, completează Dragoş.

Totodată, ajunge în discuţie şi subiectul legat de maniera în care au fost primiţi şi acceptaţi în ţările vestului în calitate de români, chiar dacă vorbim despre cei profesionişti. „În Germania a fost mai lejer,în această privinţă; în Franţa, ca şi români eşti privit într-un mod uşor diferit. Tindem să credem că în mediul nostru nu există discriminări, desi acestea există. Ne mai salvează reputaţia unui George Enescu, Ciprian Porumbescu, Brâncuşi. Am întâlnit atat oameni care ne iubesc ca şi români cat şi oameni care ne dispretuiesc. Am învăţat să facem faţă tuturor”, spune Alexandra. “Când începi să-ţi cauţi un job şi concurezi cu oameni de diferite naţionalităţi, sistemul de selecţie este destul de critic”, completează Dragoş.

14102005_1342794609071951_622898288_nTineri, talentaţi, entuziaşti, cu talent pe care şi l-au muncit asiduu. “Publicul ne primeşte bine, depinde unde te afli: dacă te afli la un festival de chitară, oamenii ştiu despre ce este vorba, cunosc piesele, sunt mai entuziasmaţi , dar la un concert de chitară clasică într-un alt cadru unde vin oameni de toate categoriile, poate la început oamenii sunt puţin sceptici, dar după ce le câştigi simpatia şi încrederea, publicul pare acelaşi”, spune Alexandra. La rândul său Dragoş spune că a simţit căldura publicului la fiecare concert pe care l-au susţinut, indiferent unde, însă a observat o diferenţă de elită într-o ţară cu istorie, de exemplu: “La noi, nivelul general este superior nivelului general din Vest, dar nivelul elitelor din Vest este superior nivelului elitelor de la noi”.

„Este foarte confortabil, liniştitor, relaxant să cânţi în România. Oamenii sunt calzi, se bucură să ne revadă, dar în afara ţării este o responsabilitate, căutăm să cântăm cât mai bine pentru ca astfel sa putem duce cat mai sus pecetea naţionalităţii pe care o reprezentăm”, completează Dragoş.

Drumul lor, plin de succes, rezultat al muncii lor permanente continuă, înainte de a se întoarce în Franţa, cu un concurs ce se va ţine în Italia, la Verona, unde îi aşteaptă un concurs în trei etape. Au fost selecţionaţi din 100 de ansambluri şi au fost singurii chitarişti admişi, iar concurenţa lor sunt artiştii ce cântă la alte instrumente. Pentru a se promova pe scena artistică, au nevoie de participări la concursuri care ar putea duce la concerte  în ediţiile următoare. Altă posibilitate ar fi aceea de a-şi găsi un impresar care să le găsească concerte în interiorul festivalurilor de chitară şi nu numai. Iar pentru misiunea aceasta s-au gândit la soră mai mare a lui Dragoş, stabilită în Anglia, absolventă de ASE – Comerţ. “Relaţia artist impresar este bine să fie profesională, dar nici puţină familiaritate nu strică. Un manager te reprezintă, dar atunci când îţi înţelege interesele, te reprezintă mai bine şi mai responsabil. Ea ar putea să ne reprezinte interesele mai bine decât un străin, plătit cu aceleaşi sume. O altă posibilitate este şi promovarea pe plan individual, trimitere de portofolii. Am făcut şi aşa ceva, dar este vorba de foarte multă muncă, e ca şi cum ai mai avea un job. Amândoi ne mobilizăm când este necesar, dar asta presupune pierderea timpului foarte mult, în detrimentul studiului”, spune Dragoş.

La întoarcerea la Strasbourg îi aşteaptă clasele de elevi pe care îi vor învăţa tainele chitarei, dar şi  o specializare pe care au ales să o facă cu aceeaşi profesori pe care i-au avut la master. Vor să se dedice mai mult participării la competiţii, pe care le-au lăsat mai mult pe locul doi pe perioada masterului din lipsa timpului.

Pe lângă mulţumirile personale, există şi recompense materiale. Sunt premii care le permit să-şi pună în aplicare alte planuri, concerte, proiecte, înregistrarea de cd-uri, achiziţionarea de accesorii. “Primul nostru cd a fost realizat însumând premiile de la şapte competiţii. Când am ajuns la Paris am obţinut o bursă de 2.000 de euro, apoi în Polonia 2.500 de euro,  plus ce am obţinut din România 600 de euro, am reuşit să înregistrăm în Polonia primul nostru cd”, spune Dragoş.

Spun că s-ar întoarce şi mâine în România cu condiţia să-şi găsească posturi de profesor la universitati,  decent platite.  In acest moment al vieţii lor, raportul timp – bani este foarte important. “Suntem într-un punct al vieţii în care timpul este mult mai important decât orice şi ne prinde bine dacă putem să economisim şi timp şi să obţinem resurse financiare decente. Dacă noi am rămâne acum în România, vom pierde şi timpul, şi resursele financiare nu vor fi nici decente, vor fi sub nivelul mediu”.14080931_1342794755738603_1417231244_n

Simţul performanţei i-a împiedicat să îşi dezvolte hobby-uri. “Am avut nişte dorinţe, dar ne-am retras pentru că acordam atenţie în detrimentul muzicii. Aşa că muzica s-a transformat şi în pasiune şi în hobby”, completează Dragoş. Pasionaţilor de muzică le recomandă să persevereze, să fie dispuşi să sufere, dacă este cazul, şi să-şi găsească maestrul bun. Contează mult startul bun al unui copil. Dacă el este îndrumat mediocru, va avea mult de reparat când îşi va întâlni adevăratul maestru. Oarecum nivelul tehnic s-a standardizat”, spune Dragoş.

Instrumentele sunt o altă investiţie serioasă pe care o fac, având în vedere că sunt chitare care ajung şi la 10.000 de euro. Cei doi însă cântă pe instrumente realizate de către lutierul român Alexandru Marian, iar chitarele lui sunt competitive oriunde în lume. “Noi suntem la lista de aşteptare pentru încă o pereche de chitare. În Polonia, am fost impresionaţi să vedem că aveau chitare de ultimă generaţie pentru că statul le oferea burse pentru a-şi cumpăra instrumente, ei doar trebuiau să-şi completeze un dosar”, spune Alexandra.

Spun că se simt mereu ca într-o gară. Acum sunt în Franţa, staţionaţi şi nu ştim unde vor merge după această destinaţie. Nu exclud nicio variantă de a pleca, poate prin ţările nordice, poate chiar şi SUA. Sunt într-o fază în care nu ştiu încotro vom ajunge. Avantajul lor este şi faptul că sunt în doi. În doi, pentru ei, orice este mai simplu, dar în primul rând suportul moral este mult mai bun.

Acest duo de succes nu trebuie invidiat, poate doar urmat. Succesul lor, parcursul lor profesional ce se derulează în prezent se datorează doar perseverenţei, muncii, dar şi norocului de care au avut parte până acum. De la o zi la alta învaţă tot mai mult pentru că nivelul creşte de la un an la altul, oricine poate să înveţe orice, de oriunde şi să depăşească pe oricine.

Claudia PINTILIE

Lista distincţiilor obţinute de Duo Kitharsis:

*Premiul I laFestivalul Internaţional de Chitară Transilvania, Ediţia a IX-a, Cluj-Napoca (România) în 2011.

*Premiul II la Concursul European de Chitară Clasică “Enrico Mercatali” Ediţia a X-a, Gorizia (Italia) în 2013.

*Premiul “Champagne Mailliard” la Concursul European de Muzică de Cameră Ediţia 28, Paris (Franţa) în 2014.

*Premiul I la Concursul “Drumul spre celebritate”, Ediţia a V-a, Bucureşti (România) în 2014.

*Premiul I la “Concorso di Esecuzione Musicale ‘Citta di Piove di Sacco’” Ediţia a VII-a, Padova (Italia) în 2014.

*Premiul I la “Concorso Internazionale di Esecuzione Musicale”, Ediţia a II-a, Castel Ritaldi (PG), (Italia) în 2014.

*Marele Premiu la Festivalul Internațional de Chitară Clasică, Ediția a IX-a, Olsztyn (Polonia) în 2014.

*Premiul II la Concursul International de duo de chitare “25th Liechtensteiner Gitarrentage ligita”, Lichtenstein în 2016.

 

Despre Autor

Afişează 1 Comentarii
Vrei să spui
  1. Multumim, dnei Claudia Pintilie si redactiei !