Publicat: Wed, Sep 21st, 2016

De la cinci ani în sala de judo, după alţi cinci campioană naţională. Cristina Roşioru: “Încerc să progresez de la an la an, mereu fac în plus față de ceilalți”

14348705_513754795489023_1369153752_nAre doar 13 ani însă o minte deschisă, o siguranţă ieşită din tiparele vârstei sale, o ambiţie molipsitoare şi încă un suflet de copil. Aşa am perceput-o pe Cristina Roşioru, cea mai bună sportivă judocan din Constanţa la grupa sa de vârstă, campioană naţională trei ani la rând şi cu speranţe palpabile că va face parte, începând cu anul viitor, din lotul naţional feminin de judo. Atitudinea sa, siguranţa de sine, dar şi vioiciunea de care a dat dovadă pe parcursul discuţiei ar face pe oricine să îşi reevalueze rapid priorităţile. Se ştie că tinerii sportivii de performanţă, la început de adolescenţă sunt suficient de adulţi pentru a face faţă tuturor provocărilor. Aşa este şi Cristina, hotărâtă, cu obiective stabile, cu planuri de viitor, iar acelea includ doar progresul. Îi este recunoscătoare pentru drumul ce l-a urmat atât tatălui său, ce a fost primul care l-a îndrumat, dar mai ales antrenorului său cu care se pregăteşte de opt ani, Radu Luca. Acesta, la rândul său, o apreciază pe deplin, o laudă şi o dă drept exemplu atunci când vine vorba de ambiţie tuturor copiilor cu care intră în contact, dar şi adulţilor. Cristina are cele mai bune rezultate la şcoală, chiar dacă îşi petrecere şi dimineaţa şi după-amiaza la antrenamente. Ea a evoluat încet, încet, nu a fost forţată să crească brusc, dar nici lăsată să-şi uite obiectivele şi puterea pe care o are în acest sport, spune antrenorul Radu Luca. Are aşteptări foarte mari de la ea. Spune că îi va da Cristinei drumul la aripi, să meargă mai departe, să se perfecţioneze acolo unde condiţiile îi vor permite, la lotul naţional, la finalul acestui an şcolar. Până atunci, Cristina, este pregătită în continuare de Radu Luca, dar şi de Cristina Biţă, celălalt antrenor al lotului de la Liceul cu Program Sportiv “Nicolae Rotaru”. Între timp, munceşte mult pentru a participa, la sfârşitul acestei luni, la Campionatul Naţional de Luptă la sol care va avea loc la Drobeta-Turnu-Severin. “Dacă nu îşi dorea să crească, nu îşi pierdea vremea pe aici, la antrenamente, şi la şcoală, toată ziua”, adaugă antrenorul său.

De unde a început drumul tău spre judo?14341635_513754778822358_1031833679_n

Am început de la vârsta de cinci ani, îndrumată de tatăl meu care a fost și el sportiv de performanță, a fost în lotul de seniori nouă ani, acum este polițist, dar se antrenează încă. Mă ajută și pe mine și va urma să facă acest sport și sora mea, acum are trei ani. Dacă nu ai un părinte care să te susțină, să te înțeleagă, să te îndrume, este foarte greu să începi să faci sport Părinții mei au făcut multe sacrificii pentru mine.

Cu timpul, am prins febra competiției și am descoperit că îmi plac sporturile de contact. Dacă îți dorești să faci acest sport, nu este dificil, chiar dacă ești fată. Am început antrenamentele cu același profesor pe care îl am acum, domnul Radu Luca, au trecut de atunci opt ani. La început mi-a fost greu până să mă acomodez, dar cu timpul am format o familie, așa cum suntem azi. De curând am fost convocată la lotul din Cluj Napoca, iar acum câțiva ani am mai fost convocată și la cel din Deva. Aici am fost în stagiu de pregătire, iar la Cluj urmează să merg împreună cu antrenorul. Stagiile mă ajută ca sportiv pentru că astfel se face un schimb de experiență și văd care este tipul de antrenamente de acolo.

Cum trebuie să fii ca și persoană ca să poți face acest sport?

În general, acest sport ține de fair play și de educație. Dacă nu le ai, nu te poți încadra. Iar atunci când câștigi, ai un sentiment unic în viață pe care numai sportivii îl poate simți, este o bucurie de nedescris, ești în extaz total. Un sportiv trebuie să știe să și câștige, dar și să piardă. Timpul de luptă la vârsta mea este de trei minute, dar în acele minute, simți că îți dai sufletul pe saltea.

14331026_513754815489021_247053873_nLa ce competiții ai participat?

Internațional am fost la campionatul balcanic, anul trecut, am luat locul cinci, a fost prima mea competiție internațională la care am participat. În țară, am ieșit de trei ori campion național la individual. Pentru mine o medalie este mult mai valoroasă decât orice alte premii.

Cum te simți tu ca sportiv, în raport cu ceilalți?

Eu încerc să progresez de la an la an, mereu fac în plus față de ceilalți, cu ajutorul tatălui meu, mai facem și bicicletă ori alergare. El mă înțelege, mă ajută, mă înțelege atunci când câștig sau pierd un meci. Scopul meu este să ajung la Olimpiadă, să progrese și să fac cât mai mulți pași în această carieră. În general de la lotul național pleacă cei mai mulți mai departe.

Cum te văd cei din jurul tău, dar și colegii tăi de la grupa de performanță?

Nu facem diferențe între noi, ca și colegi la judo la grupa de performanță, ne înțelegem ca o familie. Eu încerc să fiu pentru unii un exemplu, mai ales pentru sora mea care se bucură de fiecare dată când iau câte o medalie. Cei din jurul meu, care îmi sunt colegi, dar care ei la rândul lor sport, nu mă înțeleg prea bine. Probabil și eu aș fi așa dacă nu aș fi făcut sport.

Cum s-a împăcat școala cu sportul până acum?


Fiind la Liceul cu Program Sportiv, am avut profesori mai înțelegători care m-au ajutat să recuperez tot ceea ce pierdusem când eram plecată la concursuri. Însă eu sunt de părere că dacă sport nu trebuie să fie o scuză pentru cei care nu învață. Mai sunt astfel de copii. Sportul se îmbină cu învățătura pentru că în sport trebuie să gândești foarte mult.

Cât de important este pentru tine un antrenor bun?14341886_513755382155631_705399347_n
Antrenorul mă ajută foarte mult. Pe lângă faptul că este antrenorul meu, ne este și este un bun prieten. El mă ajută, mă sprijină în tot ceea ce fac și își dorește pentru mine să ajung unde mi-am propus. În plus, la antrenamente nu se fac diferențe în ceea ce privește modul de antrenare, ceea ce este foarte important.

Care este regimul tău de viață?
În viața de sportiv există foarte multe slăbiri. Eu, în apropierea concursurilor, se mai întâmplă să fac câte o slăbire de două – trei kilograme. Am grijă să nu mănânc dulciuri, pâine, în rest mănânc bine, normal. Respect mesele zilnice. Am antrenamente dimineața de la 10.00 la 12.30, apoi școală și apoi iar antrenament de la 18.00 – 20.00. În perioada concursurilor avem antrenamente și sâmbăta.

Cum te vezi pe viitor?

Îmi doresc să continui cu sportul, dar și cu învățătura pentru că trebuie să am un al doilea plan, și să ajung cât mai sus. Mi-ar plăcea să antrenez și eu la un moment dat atunci când va veni vremea să încetez cu lumea competițională.

Cum trebuie să fii ca să fii un antrenor bun?
Consider că nu este neapărat nevoie să ai multe rezultate în cariera sportivă, un antrenor poate fi oricine, dar nu unul bun. Ca să fii unul bun trebuie să ai multă experiență și să fii pregătit din punct de vedere tehnic, moral, să știi să-ți mobilizezi sportivii.

Îți aduce și minusuri acest sport?

Nu, sportul niciodată nu îți aduce minusuri, numai plusuri, numai lucruri bune aduce sportul, socializezi mai mult și mai bine atunci când faci sport. Sportul te educă mult. Eu am învățat și autoapărare, ceea ce este foarte important pentru o fată. Şi tatăl meu, atunci când a vrut să mă dea la judo, la asta s-a gândit, cum aș putea să mă apăr. Sportul m-a învățat să țin garda sus mereu, să lupt, pentru că asta trebuie să faci în orice situație, dar și să știu să mă controlez. Mai sunt karatişti care aplică la şcoală ce au învăţat ei. Pe mine judo m-a învățat că doar în autoapărare trebuie să aplic procedeele pe care le-am învățat.

14355891_513754785489024_1711780965_nȚi-ar fi plăcut alt sport?
Dacă n-aș fi făcut judo, probabil n-aș fi stat, am o fire mai activă în general. Cu siguranță, dacă nu aș fi fost îndrumată, nu aș fi urmat acest sport și aș fi gândit ca toți ceilalți, eu sunt fată, ce să caut să mă trântească toți pe podea… Probabil m-aș fi dus la tenis, la sala de forță, dar nu la judo.

 

Ce trebuie să ştii cel mai bine atunci când joci, în afara tehnicilor?
Este important să ştii să respiri foarte mult, să nu uiţi, suflul este important pentru a nu obosi în timpul unui meci. Sunt unii sportivi care după un minut, nu mai pot lupta. Este foarte multă adrenalină la mijloc şi foarte multă concentrare şi pur şi simplu oboseşti.

Ce planuri ai după terminarea clasei a opta?

Cred că o să plec la Cluj-Napoca, la lot. Acolo aş reuşi să mă pregătesc mai bine, cu fizicul, tehnica aş putea să mi-o îmbunătăţesc, m-aş şlefui mai bine acolo. Ştiu că îmi va fi greu, dar

Ce alte pasiuni mai ai?
Îmi place să fac orice, să dansez, să cânt, să desenez. În timpul liber alergăm, mergem cu bicicleta. Îmi fac toate activitățile în aer liber, nici n-aș putea să stau.

Claudia PINTILIE

 

Despre Autor