Publicat: Fri, Apr 24th, 2015

Custom Bike, drumul de la hobby la afacere: Claudiu Udrea: „Mersul cu bicicleta este mult mai ieftin, mult mai sănătos”

1377622_555812131154995_1910783292_nPentru cei cu venituri mici, din mediul rural, este doar un mijloc de transport. Pentru tinerii sau adulții cu o situație financiară bună este o modă. Pentru unii este, însă o adevărată pasiune, ce a reușit să fie transpusă într-o afacere. Aceasta este pasiunea pentru biciclete. Atunci când își încheie programul zilnic în serviciul armatei, Claudiu Udrea, proprietarul Custom Bike Constanța, repară și pregătește zeci de biciclete pentru diferite concursuri. Este omul pe care zilnic, în fiecare după amiază, inclusiv în weekend, îl vedem la service-ul de pe strada Primăverii, asaltat de zeci de pasionați ai acestui sport, care așteaptă să le fie reparate city mobilele. La prima vedere ai spune că este unul dintre angajați pentru că nu are niciunul din detaliile vestimentare prin care poate fi remarcat un șef. Este, de fapt, propriul său șef și prietenul angajaților pe care îi are în subordine. Cu ei colaborează cot la cot astfel încât renumele Custom Bike să se păstreze în timp și să fie recunoscut pentru calitate. Claudiu are norocul de a fi găsit în viață un hobby pe care să-l practice zilnic, care să-i aducă satisfacții materiale, dar mai ales personale, pentru sufletul său. Iar într-o lume care aleargă permanent după tot mai mulți bani, astfel de combinații sunt din ce în ce mai rare. Claudiu ne-a povestit cum a reușit acest lucru și care sunt planurile sale în ceea ce privește viitorul pasiunii sale și de ce nu, al său și familiei.

De unde ideea de a deschide o astfel de afacere, de a reînvia această meserie și cum ai învățat să o practici?

Totul a început când eram copil. Îmi doream foarte mult o bicicletă, dar părinții mei mă păcăleau mereu, îmi luau ba un rucsac, ba altceva. Pe la 14 ani nu aveam bicicletă și am reușit să-l bat la cap pe tata suficient de tare astfel încât să-mi cumpere una. Un BMX, care era total neadecvat pentru înălțimea mea. Îmi amintesc că a făcut un scandal mare că a dat 80 de lei pe ea și peste o săptămână se făcuse 40 de lei. Am avut o groază de probleme cu ea. Erau vremurile când se dezvolta mult Mountain Bike-ul, breake dance-ul și mai multe…eram în liceu. Am reușit atunci să-mi cumpăr una, am dat 2 milioane de lei. Am folosit-o două luni, apoi mi-a luat-o tata să o folosească și mi-a tot reproșat că am dat prea mulți bani pe ea. Culmea, și acum merge pe ea. Am rămas cu acele frustrări, cred. Când am reușit să am primul meu salariu, am făcut un efort, m-am mai împrumutat de niște bani și mi-am luat o bicicletă de 12 milioane de lei. Am făcut foamea trei luni ca să o plătesc. În două luni de zile am reușit să rup urechea de la bicicletă. Sunt foarte multe modele, sute, și m-am dus la omul de unde am luat bicicleta, o lună de zile m-a tot amânat și tot nu mi-a adus urechea de care aveam nevoie. Până la urmă m-am descurcat singur, mi-am cumpărat-o din București. Și așa am început să rup piese, multe. A mai rămas doar cadrul și o frână pe care nu o rupsesem. Așa am început să cumpăr piese și să citesc despre cum să o repar eu, ce scule îmi trebuie pentru asta. Mi-am cumpărat scule, am început să îmi fac roțile singur. La acel moment mi-am făcut o bicicletă custom. Am băgat o groază de bani în ea. Mai apoi m-am mutat în Constanța cu soția și i-am luat și ei o bicicletă. DSC_0407Cea pe care o aveam nu îmi mai folosea nevoilor de atunci, există o bicicletă pentru fiecare disciplină în parte. Așa am ajuns să am trei biciclete în casă și multe scule. Am reușit să fac niște bani și, după un timp, cu un capital de 5.000 de euro am zis să fac un service de biciclete. Mai sunt câteva service-uri în Constanța, dar am vrut să creez ceva ce nu exista până atunci și unde, o persoană care este pasionată și a probat diverse piese și discipline poate să-ți dea un sfat competent și poate să te ajute să-ți repari bicicleta, la un preț decent. Bani pentru publicitate nu am avut, totul a mers prin recomandări de la om la om. După trei ani de zile de când am deschis, lumea a început să afle de noi. Eu am scule pe care, foarte puține service-uri de biciclete din București le au, de exemplu o cheie dinamometrică de 900 de lei. Investiția mea în scule este de 100 de milioane de lei vechi și îmi mai lipsesc totuși câteva, dar deocamdată mă descurc fără ele. Eu am investit în ce am eu nevoie, când o să fac pasul mai departe, spre alt nivel, o să mi le achiziționez și pe acelea, probabil voi mai investi tot atâția bani în ele.

Suntem unici distribuitori de Cube și de Felt în Constanța, acestea fiind branduri foarte importante pe piața din România, cu produse calitative. De asemenea, distribuim Focus, KTM, CTM, Kross, Sprint și Devron, dar lucrăm și cu mulți alții. Ideea a fost că nu vreau să mi se impună ce să vând. Dacă eu consider că piesa aceasta sau o anume bicicletă este bună, să i-o pot recomanda pe aceea clientului, nu am vrut să trebuiască să-mi fac o normă, să promovez ceva dacă nu merită. Încerc să găsesc fiecărui client ce are nevoie și ce este mai bun pentru el.

Sunteți și pasionat de această activitate sau este doar o afacere?

Pentru mine este și o pasiune, mă relaxează să lucrez aici. Dacă pot să ajut omul, o fac. Nu închid la ora 19.00 pentru că oricum îmi iau „x” bani pe lună și trebuie să fac un anume număr de biciclete. Nu mă pot numi antreprenor pentru că, așa cum spunea un bussines coach,

Lorand Soares Szasz, dacă muncești în propria ta afacere nu te poți numi antreprenor, ești un dobitoc. Trebuie să ajungi la nivelul când doar să o gestionezi cum trebuie și să nu mai muncești ca să fii antreprenor. Eu am mers pe profit de la bun început pentru că tot ce am făcut în viață am făcut calculat, se întâmplă cam ceea ce vreau: am făcut școala pe care am vrut-o, am soția pe care mi-am dorit-o, fac ceea ce îmi place să fac. Am făcut în așa fel încât să pot să susțin ceea ce fac din salariu, chiar dacă trebuie să dau bani de la mine să nu ajung să mă împrumut de la bancă sau să ajung în incapacitate de plată. A fost foarte greu până am reușit să deschid, legislația în România nu încurajează micii întreprinzători.

Care e atuu-ul tău în ceea ce privește piața service-urilor?

10437792_10152899731382923_6750390261236429547_nMomentan, nu cred că am un atu. (P.S. – Unul dintre clienți spune, însă, că avantajul lui Claudiu este că știe cum să se poarte frumos cu clienții, nu îi tratează la un alt nivel și se orientează în funcție de necesitățile clientului).

Care este activitatea de bază și cum se îmbină cu ceea ce faceți aici?

Lucrez în domeniul apărării, deci nu are nicio legătură, însă eu am mai multe pasiuni inclusiv alpinismul și speologia. Asta este ceva ce am dezvoltat pentru că aveam un capital și pentru că nu aveam unde să-mi țin bicicletele, cum și cu ce să le repar pentru a fi de o anume calitate.

Care este nivelul la care sunteți acum și unde vreți să ajungeți?

În maximum doi ani de zile îmi doresc un service profesional de biciclete, este un vis vechi de-al meu. Ce mă face să mă simt bine este că au fost foarte mulți turiști străini care fac trecking, mii de kilometri și au dat review-uri excelente în ceea ce privește serviciile noastre. Cine are o problemă și face parte din această „castă” să spunem, vine la noi pentru că oamenii ştiu că putem să-i ajutăm rapid și bine. Asta mă face fericit.

Îmi doresc foarte mult, de asemenea, să pun în aplicare și un proiect european cu un bike parc în Măcin și pentru asta caut investitori. Așa ceva există în Austria, în Leogang. Acolo ai telescaun, loc de cazare, baruri, te duci cu bicicleta, sari la rampe, mergi pe o potecă, trebuie să faci ceva care să dezvolte și sportul și zona respectivă, care să ne pună și noi pe hartă, ca un punct de atracție  în această direcție. Deja, băieții de la Maus Bike din Galați și cei din Tulcea care organizează Măcin XC și Explorer MTB Chalenge au dezvoltat foarte mult ideea în zonă. Se vând biciclete bune acolo. Probabil cu ajutorul lor o să pot face acest proiect, o să merg acum, de 1 mai să văd cum pot demara lucrurile.

Inclusiv bulgarii au bike park  și organizează foarte multe concursuri de înalt nivel, cu puncte UCI care te ajută să mergi mai departe în concursuri europene.

De unde vă procurați piesele?

De la importatorii români, unde găsesc ceva ce merită să aduc, aduc. Neavând spațiu de depozitare foarte mare încerc să aduc cel mai bun raport calitate – preț, adică piesele pe care și eu le-aș cumpăra. Dacă mai am și piese mai ieftine este pentru că sunt piese cerute, dacă asta își dorește clientul, asta îi dau, fiecare cumpără ce vrea.

Cine este în măsură să repare biciclete, ce noțiuni trebuie să cunoască?

Dacă nu ești pasionat și dacă nu îți plac bicicletele și vrei doar să ai un salariul, nu ai cum să vii să muncești aici, trebuie să ai în sânge lucrul acesta. Lucrez cu colegii mei Andrei Iliescu și Robert Roșca, sunt și prietenii mei, avem aceeași pasiune, suntem ca o familie.

Cum se mișcă lucrurile în această mică afacere a ta, cum vezi profitul?DSC_0403

Acum, de exemplu, îmi pot permite să merg la concursuri, pot să-mi iau piese mai ieftine, am și scule cu care pot să-mi repar bicicletele. În ultimii trei ani am fost la10 – 15 concursuri, la mai multe discipline. Nu sunt multe, dar măcar atunci când putem să scăpăm din activitatea zilnică, mergem. Și soția mea a participat la Babadag XC 2012 și a luat locul trei, a fost un concurs extraordinar pentru Dobrogea, păcat că nu se mai organizează, a fost un fel de pomană, aveai de toate.

Cât se va mai dezvolta acest trend al bicicletelor?

Este într-o continuă creștere. Eu nici nu am vrut să îmi cumpăr mașină inițial, însă m-a convins soția și este bine că am luat-o pentru că am cu ce să-mi duc bicicleta până la locul unde se țin concursurile. Eu merg cu bicicleta tot timpul, inclusiv iarna, doar pe ploaie nu-mi place. E mult mai ieftin, mult mai sănătos, dacă ești îmbrăcat corespunzător.

Sunt bicicliștii un pericol pentru conducătorii auto sau invers?

Bicicliștii, majoritatea lor, nu sunt pericole. Poate mie îmi pot spune că sunt un pericol pentru că nu mă înțeleg ce fac. Când știu că pot să mă bag într-o depășire, de exemplu, mă bag pentru că am și carnet de conducere și știu regulile și ceea ce urmează să se întâmple și reacționez altfel în trafic. Altfel, bicicliștii normali din Constanța, sunt victimele. În Constanța, ceea ce avem noi, piste, nu trebuie luate în calcul pentru că nevoile sunt altele, ar trebui regândită infrastructura urbană în acest sens. Ideea este ca șoferii să conștientizeze că existăm în trafic, de aceea există „Joi seara bicicletelor”, la care participă multă lume și despre care mulți știu, deși nu este chiar ceea ce ne-am dori: mulți nu respectă regulile, nu poartă cască, nu au lumini. Trebuie pus accent pe asta, noi trebuie să fim model pentru ceilalți din trafic, nu să încurcăm drumul.

Cât a investit cel mai mult un client care a cumpărat o bicicletă de la tine?

6.500 de lei. Nu este mult, ar trebui să vedeți în București ce fel de biciclete se cumpără. În Constanța nu poți să-ți dai seama ce merge și ce nu. După trei ani de activitate nu pot nici acum să spun ce se vinde și ce nu. În afara faptului că știu că oamenii își doresc biciclete între 700 și 1.200 de lei. Pentru mine o bicicletă de 700 de lei este doar un mijloc de transport, nu este ceva ce poate să-ți dea satisfacție în mers, să poți să mergi la un concurs liniștit, să nu pierzi pedalele.

Cine sunt cei care își cumpără biciclete?

Sunt oameni din toate categoriile de vârstă care fac astfel de investiții, dar în principiu aceștia se situează între 28 – 35 de ani pentru că sunt cei care au banii și capacitatea fizică.

Ce biciclete se poartă anul acesta și ce poartă oamenii?

Se poartă de trei ani bicicleta XC, o bicicletă cu cadru fix și amortizor numai pe față, cu cauciucuri mai late și mai mari, pentru că te poți întinde mai bine la drum, te poți ține după cursiere. Asta pentru că și drumurile cer astfel de biciclete, deși te-ai aștepta ca în mod special cursierele să fie foarte căutate. Lumea își cumpără pentru oraș bicicletă de pădure. Mă așteptam să se vândă mai bine bicicletele de oraș pentru că acestea ar fi nevoile oamenilor, dar există un trend, acela de a cumpăra un XC când noi nu avem nevoie de el. Poate, într-un fel e bine pentru că îi dă posibilitatea omului ca atunci când vrea să facă mai mult să poată participa la un concurs, dacă ar avea o bicicletă de oraș, ar rămâne limitat doar la oraș.

Când va deveni bicicleta o necesitate la noi în țară?

Când ne vom dori, depinde de educația noastră. Lucrurile evoluează, sunt evenimente care promovează mersul pe bicicletă, dar sunt și denaturări ale scopului bicicletelor. Sunt oameni care și-au cumpărat biciclete de Downhill, care costă 3.000 de euro, ca să se plimbe în centrul Bucureștiului, doar pentru show off.

Claudia PINTILIE

Despre Autor