Publicat: Sat, Jul 25th, 2015

Comorile Constanţei: Silozurile lui Anghel Saligny

DSCN6576Omul care a muncit cu pasiune și cu știință și care a reușit să devină unul din stâlpii economiei României, inginerul Anghel Saligny, a realizat pentru Dobrogea proiecte de maximă importanță și îl putem numi, fără dubiu, un făuritor al Dobrogei moderne.           Cele mai importante proiecte inginerești realizate de Anghel Saligny au fost Podul de la Cernavoda și Portul Constanța.

După cum se știe, Portul Constanța fusese reconstruit, după Războiul Crimeei, de către englezi. Pe atunci, Dobrogea se afla sub ocupație otomană și englezii de la Danube-Black Sea Railway & The Kustenge Harbour Co Ltd avuseseră în concesionare, prin firman dat de Sultan, terenurile pe care au construit calea ferată de la Cernavoda la Constanța și Portul. După Războiul de independență, în 1878, Dobrogea a revenit României, iar Parlamentul României de atunci a hotărât ca statul român să plătească cele două investiții făcute de englezi pentru a le putea exploata. De-abia în 1882 s-a putut realiza aceasta și, după rezolvarea trecerii portului Constanța în proprietatea statului român, s-a trecut la realizarea unui port modern, pe măsura unei porți spre lume a României.

Pentru port s-au elaborat mai multe proiecte privind amenajarea și modernizarea lui, soluțiile propuse fiind pe parcurs modificate și perfecționate. Guvernul român s-a adresat unor specialiști în domeniu, străini și români. În 1881, a fost solicitat Charles Hartley, inginerul șef al Comisiei Europene a Dunării. În 1885, O. Franzius, director al portului Bremen, a modificat proiectul lui Hartley, mărind suprafața bazinului portuar și poziția intrării în port pentru a facilita manevrele vapoarelor. În 1886, guvernul român îl solicită pe Voisin-bey, fostul director al lucrărilor canalului Suez, să execute un nou proiect.   Fatada din spre nord a silozului 01 W

În 1891 se formează la inițiativa guvernului, pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice, un nou serviciu special însărcinat cu elaborarea proiectului definitiv. Conducerea acestui serviciu a primit-o inginerul I.B. Cantacuzino, consiliat de directorul portului Marsilia, A.Guerard. Proiectul a fost modificat de autor, în 1893, cu evidențierea posibilităților de mărire a portului prin deplasarea digului de sud, construcția altor moluri și bazine, precizarea locului bazinului de petrol. Proiectul I.B. Cantacuzino a fost acceptat, el fiind pe parcurs îmbunătățit de inginerul Gh. Duca, șef al serviciului hidraulic între 1897-1899. După moartea lui Gh. Duca în 1899, inginerul Anghel Saligny este numit la conducerea lucrărilor, aducând planului general modificări, ca urmare a dificultăților de realizare: deplasarea cu 50 m spre mare a cheiului de nord, prelungirea cheiului de nord-vest cu 250 m pentru a obține spațiu suficient, construirea unor noi moluri pentru produse lemnoase, cărbune, vite, readucerea în interiorul portului a bazinului de petrol, modificarea direcției digului de sud. Planul definitiv avea suprafața totală a portului de 157 ha, cheiurile aveau o lungime de 7.010 m, iar lungimea totală a digurilor era de 3.002,90 m.

Anghel Saligny era și realizatorul silozurilor de la Brăila și Galați (1884-1889) unde a folosit, pentru prima dată, betonul armat. De aceea, după ce e numit să conducă lucrările hidrotehnice pentru modernizarea Portului Constanța, i se solicită a realiza și construcțiile importante de aici. Ministerul Lucrărilor Publice i-a propus acestuia să construiască în portul Constanța o serie de magazii moderne pentru depozitarea cerealelor (silozuri) în vederea tranzitului la export. Proiectul silozurilor a fost semnat de arh. Petre Antonescu, rezistența fiind asigurată de Anghel Saligny. Cei doi au mai colaborat în aceeași perioadă la construirea Uzinei Electrice și a Clădirii Administrative a Portului – aflată între Uzina Electrică și Bursa Veche (aceasta din urmă fiind bombardată în Primul Război Mondial). Tot împreună au realizat și un proiect pentru realizarea unui complex care conținea Gara Maritimă și Gara Feroviară (pe vremea aceea trenul Orient-Express ajungea în Portul Constanța și de aici pasagerii erau îmbarcați cu direcția Constantinopole – Istanbulul de astăzi). Acest proiect a fost abandonat, iar o Gară Maritimă, având cu totul alte dimensiuni și stil de arhitectură, s-a realizat de-abia în perioada interbelică.

1909_Port_CT_Silozuri_1SEPIA WCele trei silozuri construite de ing. Anghel Saligny au devenit edificii emblematice pentru portul Constanța. Două au fost finalizate și au intrat în circuitul portuar în 1909, primul fiind inaugurat în prezența Regelui Carol I. Fiind funcționale și astăzi, putem trece în revistă câteva caracteristici ale lor. Arhitectura silozurilor este de factură clasică, având o prestanță monumentală. Cu o înaltime de 44,6 m, fiecare magazie cuprinde 250 compartimente de beton armat, cu o capacitate totală de cca. 30.000 tone de cereale. Debitul unei magazii la primire e calculat la 125 tone/oră, iar la predare de 200 tone/oră. Descărcarea cerealelor către nave se face prin intermediul unei estacade amplasată de-a lungul cheiului, la înaltimea de 23 m deasupra nivelului mării. Construcţia magaziilor s-a stabilit să se facă în bazinul vechi al portului pe latura de vest. S-a stabilit să se construiască patru silozuri cu o capacitatea totală 140.000 tone. Dintre acestea s-au construit până în 1914 doar trei. La cel de-al patrulea siloz s-a construit în aceiaşi perioadă doar fundaţia identică cu a celorlalte trei, rămasă îngropată până la nivelul platformei portuare. Pentru construirea silozurilor, Saligny a colaborat cu firma Luther din Braunshing-Germania. Aceaşi firmă a procurat scheletul metalic al silozului, instalaţiile mecanice şi electrice, a comandat şi asigurat toate categoriile de furnituri pentru buna funcţionare a instalaţiilor de export cereale, toate fiind de provenienţă germană.

Printre lucrările de construcții pe care le-a mai coordonat în port ing. Anghel Saligny se numără Stația și Bazinul de petrol, Tunelul, Cuibul Reginei și Farul Carol I. Saligny a fost solicitat și în problemele orașului Constanța, implicându-se în lucrări mai deosebite și cu un grad mare de dificultate. Astfel el a coordonat lucrările necesare pentru montarea liniei ferate Constanța – Mamaia (1905) și, împreună cu ing. Zahariade, lucrările de consolidare a malurilor de est, între Hotelul Carol și plaja Trei Papuci.

Nu de mică importanță sunt lucrările de lărgire cu 40 de metri spre larg a falezei (actuala promenadă a Cazinoului), crearea unui promontoriu pentru amplasarea Cazinoului, cât și fundațiile acestuia. Putem spune că Saligny a dat “primul bobârnac” pentru realizarea unei Constanțe moderne…

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

 

Despre Autor