Publicat: Sat, Aug 15th, 2015

Comorile Constanţei: Povestea celor trei Cazinouri… din Mamaia

Cazinoul 2 01 WInteresant este și faptul că și Mamaia, ca și Constanța, a avut trei cazinouri! Spre deosebire de Constanța, la Mamaia cazinourile au fost ridicate în același loc.

Înainte de a vorbi despre primul Cazinou din Mamaia, merită prezentat un mic istoric al locului. După 1900, era din ce în ce mai evident că celebrele băi de mare de „La Vii” din sudul Constanței vor trebui mutate dintr-un motiv bine întemeiat: extinderea spre sud a Portului și vecinătatea plajei cu Stația de Petrol. Primarul Ion Bănescu reușește să convingă la începutul anului 1905 Consiliul Comunal de necesitatea mutării acestora pe fâșia de nisip dintre Lacul Siutghiol și Marea Neagră și apoi solicită și obține de la Ministerul Domeniilor Statului, pe 28 aprilie 1905, cedarea terenului pentru amenajarea unei stațiuni balneo-climaterice moderne la Mamaia. În centrul stațiunii a fost inaugurat, la 13 august 1906, un pavilion din lemn, proiectat de arh. Petre Antonescu. Bănescu a fost criticat de ziarele locale pentru această mutare : „Fără a consulta Consiliul, primarul ca şi când ar fi fost proprietarul averii comunale a păstrat secrete intenţiile sale. Mai mult, localizarea de la Mamaia era sălbatică, fără un arbore, fără adăpost, pe plaja care avea o pantă lină astfel că abia după 100 m, apa putea ajunge până la brâu”. Erau vocile critice ale unor tineri membri ai Partidului Naţional Liberal, avocaţii Virgil Andronescu şi Luca Oancea. Pavilionul cuprindea Gara – spre vest și un restaurant (incluzând și un loc de cazinou) – spre mare, având și un lung șir de cabine de o parte și de alta a clădirii principale. Aici se ajungea cu “Trenul de plăcere”, cel care la început avea traseul de la Poarta 1 la Plaja de „La Vii”, fiind ulterior deviat pe actualul traseu al b-dului Mamaia. Calea ferată făcea joncțiunea cu triajul gării vechi la intersecția de astăzi a B-dului Ferdinand cu Str. I.G. Duca în Constanța, iar în Mamaia avea punct terminus Pavilionul. Această cale ferată a fost coordonată de ing. Anghel Saligny, constructor fiind Th. Dragu.

În 1919 Pavilionul a fost mistuit de un incendiu și înlocuit mai târziu cu o construcție tot din lemn, dar cu un aspect provizoriu, simplu și anost. Acesta a fost cel de-al doilea Cazinou, construit în 1924.Cazinoul MAMAIA 3 02 W

De abia după 1930, la inițiativa vice-primarului Scarlat Huhulescu, se pune problema demarării lucrărilor pentru un edificiu durabil și modern. În 1933 Primăria Constanța colaborează cu arh. Constantin Iotzu, profesor la Şcoala Superioară de Arhitectură din București, dar proiectul acestuia pentru noul Cazinou – cu un buget de 27 de milioane de lei – este considerat neadecvat de către Primărie care îi încredințează proiectul arhitectului Victor Ştephănescu. În ședința din 23 februarie 1934, Consiliul Local a aprobat planurile și devizele pentru Pavilionul Central, în valoare de 6,748 milioane de lei, construcții și instalații, și a transmis proiectul spre aprobare Consiliului Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice. Cazinoul din Mamaia a fost realizat după proiect în trei etape: 1 – Pavilionul central -Restaurant, 2 – Cabinele de băi, 3 – Pasarela cu bar maritim și tobogane, cu buget, avizare și execuție separate.

Corpul central a fost început la 1 aprilie 1934 și a fost terminat la 1 iulie 1934. Clădirile băilor și pasarela au început a fi construite în primăvara anului 1935. Tot ansamblul a fost inaugurat la 15 august 1935. Cu această ocazie s-a mutat și linia de cale ferată pe malul lacului Siutghiol, construindu-se în dreptul Cazinoului și o mică gară de călători.

Pavilionul central a fost conceput în stil modernist, cu accente Art Deco, pe un plan simetric, excepția făcând-o turnul cu scări din colțul de nord-vest, care se mai înalță cu două etaje. Clădirea cuprindea, la origine, în subsolul parțial – grupuri sanitare, la parter – restaurant cu anexe, terasă parțial acoperită, prăvălii, sediul poliției și cabine telefonice, la etaj – terasă acoperită pentru dans și locuința administratorului.

Pavilionul Cazinou 02 WSistemul constructiv a fost realizat din zidărie din cărămidă și planșee din beton armat, dar și pe cadre la partea dinspre mare (unde sunt restaurantul și terasa), pe fundații din beton. Clădirea avea pardoseli din mozaic, tâmplărie din lemn de brad, învelitoare din olane, instalații de apă, canalizare, iluminat electric. Pavilionul central a fost realizat piramidal, cu corpuri dispuse în trepte spre plajă, spre nord și spre sud, iar fațada principală dinspre vest are ca dominante o intrare majestoasă și un turn-semnal. Pavilionul continuă cu terase înspre mare.

Construcția avea, simetric, de o parte și alta a pavilionului central, 182 de cabine, pe parter și etaj, cu câte un corp perpendicular la capete, cuprinzând vestiare comune, dușuri, grupuri sanitare, anexe cu porticuri și, spre plajă, platforme cu spații verzi, iar în alveolele create de cabine, s-au realizat bazine, alei și obeliscuri în stil Art Deco.

Tot arh. Victor Ştephănescu a proiectat și pasarela de beton construită în mare, amplasată în axul Cazinoului, cu acces de pe plajă. Aceasta era lungă de 130 m până la o terasă – bar, simetric dotată, de o parte și alta, cu două tobogane și două debarcadere pentru șalupe și bărci.

Cazinoul a aparținut Primăriei Constanța. În perioada socialistă a aparținut O.N.T. Litoral, iar după 1990 S.C. Mamaia S.A. Clădirea se află pe lista monumentelor istorice având codul CT-II-a-B-21001. De curând clădirea a fost înstrăinată și are ca proprietari două societăți comerciale care au făcut modificări nu prea inspirate, pierzându-se din atmosfera și stilul inițial.

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

Despre Autor