Publicat: Sat, Jul 4th, 2015

Comorile Constanţei: Povestea Cazinoului din Constanța (X)

Ornament Turn 03 W Ultima reparație majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988, fiind de fapt o reparație capitală. Anii ’80 au fost niște “ani buni” pentru renovările unor clădiri de patrimoniu din Constanța – s-au mai refăcut cu succes Hotel Intim (fost Hotel Regina) și Casa cu Lei. Proiectul de reamenajare a Cazinoului a fost făcut de Institutul de Proiectare Județean Constanța, la acesta lucrând specialiști din domeniile de arhitectură, rezistență, instalații sanitare, electrice și termice, din compartimentul economic, experți tehnici, dar și experți atestați în domeniul monumentelor istorice. Şef de proiect a fost arh. Mircea Bocunescu, iar pe partea de rezistență a colaborat cu ing. Alexandru Andrei. Proiectul nr. 7/86 a purtat denumirea – “Amenajare unitate de alimentație publică Cazino Constanța”, beneficiar fiind O.N.T. Litoral. Cu riscul de a plictisi cititorii, fac o trecere în revistă a proiectului, a lucrărilor reparațiilor capitale și reamenajărilor. Numai așa se poate demonstra amplitudinea lucrărilor, imaginile însoțitoare întărind și dovedind cele descrise în continuare.

La baza proiectului a existat o expertiză de rezistență, la care s-a constatat, dându-se tencuiala jos, că există mari deficiențe la unii stâlpi, grinzi sau planșee – fisuri în stâlpii și șpaleții de la nivelul parterului dintre cele două săli ale restaurantului, fisuri în stâlpii de zidărie dintre bucătărie și oficiu la nivelul parterului, fisuri în șpaleții de zidărie atât la parter cât și la etaj în peretele exterior dinspre mare, fisuri în pereți, deteriorări ale tencuielii în zona de rezemare a părții inferioare a cupolelor, desprinderi ale unor elemente decorative de pe fațade, fisuri și desprinderi ale cornișei și ale ornamentelor de la cele patru turnuri. Multe din degradările și avariile constatate au fost o accentuare a celor datorate cutremurului din 4 martie1977.

În urma expertizei, a urmat proiectarea în care s-au studiat și planificat reparațiile necesare, reamenajarea Cazinoului, inclusiv o extindere cu o travee la nivelul subsolului și parterului pe latura de nord a clădirii. Au fost necesare și unele lucrări suplimentare deoarece, după scoaterea tencuielilor, a pardoselilor, a instalațiilor și a tâmplăriei degradate, s-au constatat și alte deficiențe, necesitând reproiectare.Reparatii la plafon W

Pe șantier, primele lucrări au fost făcute la elementele structurale. Mulți stâlpi (mai ales cei dinspre mare) au fost consolidați prin cămășuire cu beton armat sau profile metalice (care au fost apoi mascate); planșeele au necesitat recondiționări; s-au înlocuit buiandrugii de deasupra ușilor și ferestrelor, s-a recurs la consolidarea podului printr-o structură metalică complexă, dar și la repararea șarpantei de lemn prin înlocuirea părților degradate și ignifugarea părții lemnoase; s-au consolidat elementele de beton degradate de la cornișe prin betonare; la unele goluri de uși exterioare s-au montat cadre de beton în boltă; s-au făcut lucrări de consolidare a zidăriei de la pereții interiori și exteriori prin țesere și injectare;  s-a refăcut planșeul peste subsol în zona bucătăriei; s-a înlocuit planșeul de lemn de deasupra scării principale cu un planșeu de beton armat; s-au cămășuit și pereții din zidărie de piatră de la subsol; s-au refăcut scheletele de rezistență de la tavanele de rabiț și s-a înlocuit rabițul. Au urmat lucrările de instalații. Toate țevile pentru apă și de canalizare au fost înlocuite; la fel s-a procedat și cu țevile de încălzire, precum și cu cablurile electrice. După finisare, s-au montat obiecte sanitare noi, calorifere și corpuri de iluminat.

Lucrările de arhitectură au fost cele mai complexe și au necesitat, pe lângă constructorii obișnuiți și meșteri restauratori experimentați în lucrări pentru monumente istorice. La exterior au fost necesare umătoarele lucrări: – Refacerea elementelor ornamentale de la cornișe și frontoane; – Înlocuirea tâmplăriei metalice degradate de la accesul de pe terasă și de la scara principală; – Refacerea pardoselii de la terasele dinspre Acvariu și dinspre mare; – Refacerea integrală a tuturor ornamentelor, inclusiv de la cele patru turnuri; – Lucrări de tencuire și vopsitorii pe fațade; – Înlocuirea  învelitorii de tablă a acoperișului cu păstrarea detaliilor existente. La interior s-au executat următoarele lucrări: – Refacerea tuturor pardoselilor; – Refacerea tencuielilor și decorațiunilor degradate; – Reparații și înlocuiri ale ușilor și ferestrelor; – Tencuiri și zugrăveli, precum și refacerea sau înlocuirea labriurilor de lemn. Pentru că înâlțimile sălilor erau prea mari, s-au montat platforme de lemn ridicate pe schele pentru a se facilita lucrul la reparațiile de la plafon și partea superioară a zidurilor; s-au realizat mulaje prefabricate din ipsos, care s-au folosit la înlocuirea ornamentelor deterioarate; artiști plastici consacrați (precum constănțeanul Gheorghe Firică) au refăcut sau au compus, unde era cazul, decorații murale în stilul Art Nouveau în interiorul Cazinoului, pe o suprafață de cca. 3000 de mp.!

În afară de lucrările propriu-zise de reparații și amenajări s-au extins subsolul și parterul cu o travee pe latura de nord-est, în același stil de arhitectură, realizându-se și o rampă auto de aprovizionare a depozitului de la subsol.

După aceste lucrări, Cazinoul se prezenta cu multe funcțiuni schimbate. La subsol existau spații de depozitare, o bucătărie comună cu cea de la parter, o cameră de distribuție electrică, o cameră de distribuție a intalațiilor termice, o cameră de distribuție și control a centralei de ventilație, precum și spațiile (marite considerabil) pentru toaletele care deserveau restaurantele de la parter. În afară de holul scării principale care s-a păstrat, parterul avea un restaurant împărțit în două saloane, o sală de recepții, un bufet, un bar, și o bucătărie. La etaj, sala de spectacole era folosită pentru diferite festivități (mai ales nunți) ca și salonul dinspre mare (care avea o bucătărie adiacentă). La început cele două săli de la etaj  comunicau între ele pintr-o ușă centrală, dar în timp s-a închis această ușă și în salonul dinspre mare se intra din holul etajului prin intermediul unei anticamere. În spatele scenei de la etaj s-au realizat cabine și vestiare pentru artiști. Atât parterul cât și subsolul s-au mărit prin extindere, deoarece bucătăria și depozitele frigorifice nu mai făceau față noilor cerințe. S-au mai construit două scări: o scară care făcea legătura între subsolul și parterul bucătăriei de jos și alta, pe latura de nord-est, între bucătăria de la parter și cea de la etaj.

Cazinoul, în indici de suprafață, ar putea fi definit așa: – Suprafața terenului aferent = 3.108,00 mp.; – Aria construită a subsolui = 1414, 10 mp. – din care 88,00 mp. extindere în afara clădirii; – Aria construită a parterului = 1523,55 mp. – din care terase (acoperite) =191,55 mp. și extindere = 40 mp.; – Aria construită a etajului = 1483,55 mp. – din care terase = 239,50 mp. Rezultă o arie desfășurată de 4.421,20 mp.

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

Despre Autor

Afişează 1 Comentarii
Vrei să spui
  1. Felicitari pentru intregul serial de articole!