Publicat: Sat, Jun 27th, 2015

Comorile Constanţei: Povestea Cazinoului din Constanța (IX)

Cazinoul in socialism 02 WÎncepând cu anul 1948, Cazinoul era folosit pe post de Casă de Cultură a Sindicatelor, dar doar parțial, din cauza stricăciunilor pricinuite de schijele bombelor aruncate de ruși în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost reparat și reamenajat cu ajutorul deținuților politici în anul 1951. Ziarul “Dobrogea Nouă” din 19 februarie 1954 proslăvește amenajarea, prin grija Partidului, a Casei de Cultură a Sindicatelor în clădirea fostului Cazinou, “unde altădată burghezo-moșierimea plimbau corupția și desfrâul”. Pavilionului-Restaurant din fața Cazinoului i s-a schimbat și lui destinația, devenind Muzeu Arheologic. Aici au fost readuse piese antice valoroase care fuseseră luate din Constanța și depuse la Muzeul Național de Antichități din București. Muzeul a funcționat până în anul 1956, când s-a constatat că este nevoie de spații mult mai mari pentru muzeu, acesta mutându-se în fosta clădire a Arhiepiscopiei (unde a funcționat până în anul 1977). După 1956, pavilionul și-a schimbat încă odată destinația, interiorul modificându-se pentru a adăposti Acvariul, amenajat după planurile arhitectului A. Bernovschi. După doi ani de transformări, Acvariul a fost inaugurat pe 1 mai 1958. Interesant ar fi de semnalat și faptul că titlurile tuturor cărților poștale (inclusiv cele cu Cazinoul) erau scrise pe verso în română și rusă! Pe Faleză, grupul statuar Carmen Sylva a fost dezmembrat, punându-se în locul său Arcașul lui Ion Jalea. A apărut și un obelisc din marmura neagra (în 1947), specific acelei perioade – Monumentul eroilor marinarilor sovietici…Schele pe Cazinou W

Anul 1958 este, după părerea mea, un an de cotitură pentru România! De ce? Pentru că au plecat trupele sovietice din țară și, deși exista un regim comunist, am putut să ne dezvoltăm pe picioarele nostre. Până atunci, toată economia se mișca prin “celebrele” SOVROMURI. Pentru a intra în posesia despăgubirilor de război s-a semnat la 8 mai 1945 un acord economic între România și Uniunea Sovietică prin care se înființau companiile mixte cu participație romană și sovietică, denumite sovromuri… Domeniile vizate de aceste societăți erau industria, agricultura, transporturile și sectorul bancar, sovieticii preluând efectiv controlul asupra principalelor ramuri ale economiei. După ieșirea de sub ocupația sovietică, sovromurile au fost preluate de statul român, dar cu ce preț?! – plătind în schimb suma de nouă miliarde de dolari!! Câteva cuvinte și despre Sovromtransport: după 23 August, în urma armistițiului cu Uniunea Sovietică, navele comerciale maritime și fluviale au fost preluate de partea sovietică, ca o contribuție a părții române la efortul de susținere a războiului antihitlerist; odată războiul încheiat, în 1945, din cele 16 nave ale ale flotei maritime din dotarea Serviciului Maritim Român, preluate de sovietici, doar 2 au mai fost returnate. Era vorba despre motonava „Transilvania” și de vaporul mixt „Ardeal”, care au făcut parte din noua societate de navigație româno-sovietică de tip SovRom, prima de acest tip, înființată la 14 iulie 1945 și care avea ca scop exploatarea în comun a mijloacelor și resurselor de transport ale Statului Român, în vederea plății datoriei de război către Uniunea Sovietică…

După 1958, Cazinoul a aparținut diferitelor întreprinderi nou-înființate: T.A.P.L (Trustul de Alimentație Publică Locală), I.H.R. (Întreprinderea de Hoteluri și Restaurante) și O.N.T. (Oficiul Național de Turism) Litoral. A funcționat mai mult ca restaurant, iar sala de spectacole era folosită pentru deferite evenimente culturale și proiecții de filme; începând cu anii ’70, s-au desființat rândurile de scaune, sala fiind folosită ca restaurant, iar în week-enduri se organizau nunți. Promenada Cazinoului a fost pavată și decorată cu desene din fauna marină, iar parcul s-a sistematizat, s-au trasat noi alei încadrate de pergole, s-au plantat pomi și flori. Aceste amenajări au fost completate cu statui și fântâni decorative. Tot atunci s-a realizat și Portul turistic Tomis.

Cazinoul, o clădire sofisticată și cu multe pretenții, iarăși a necesitat reparații. Acestea au fost realizate în 1975 și 1983, când s-au montat montcharge-uri (lifturi de marfă), s-au realizat grupuri sanitare la subsol etc. Modificările au fost făcute după proiectele I.P.J. Constanța, șef de proiect fiind Arh. Kemal Ghengiomer. Totuși, Cazinoul necesita nu numai reparații curente sau amenajări minore; era vremea să se facă o reparație capitală în care să se refacă structura de rezistență – necesitând consolidări ale stâlpilor, pereților, planșeelor și ale acoperișului, dar și refacerea ornamentelor, a picturilor murale, a pardoselilor, tâmplăriei, precum și a instalațiilor interioare. Toate acestea, dar și extinderea aripii de nord a Cazinoului au fost propuse printr-un proiect major, realizat în 1986.

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

Despre Autor