Publicat: Sat, Jul 18th, 2015

Comorile Constanţei: „Mircea cel Bătrân” – primul liceu constănțean

05 Sala de festivitati si Terenul de Fotbal - imagine   interbelicaWÎn Constanța sunt mai multe licee de renume. Cele mai însemnate ar fi “Mircea cel Bătrân” și “Mihail Eminescu”. Cei de la “Mircea” se laudă că ar fi cei mai “vechi” și sunt mândri că sunt „mirciști”! Dar cum s-ar defini un mircist? – o persoană care a absolvit acest liceu din Constanța, școală de produs oameni de calitate, pe care te poți bizui mai în toate domeniile. Acesta-i spiritul mircist – care s-a păstrat intact și la peste 100 de ani de existență. Vreau să vă povestesc istoria acestui lăcaș de fabricat elite, istorie care începe modest, sub forma unui simplu gimnaziu de băieți în 1896!

Gimnaziul clasic de băieți a funcționat inițial în mai multe case înșirate pe fosta stradă a Rahovei (azi – Constantin Brătescu) între Str. Justiției (în prezent, Mihai Viteazul) și Str. Luminei (denumită apoi General Lahovary, în prezent Ilarie Voronca). Casele care au adăpostit pentru prima dată gimnaziul nu  mai există astăzi.

Apoi gimnaziul a funcționat în casele fostului consul francez Anatole Magrin (care este consemnat și ca primul fotograf al orașului) de pe strada Lascăr Catargiu (azi Nicolae Titulescu). În primul său an școlar, 1896 – 1897, gimnaziul cuprindea clasele I și a II-a ale ciclului inferior, avându-l ca director pe profesorul de matematică Demetru Rădulescu. Neavând suficient spațiu în casele Magrin,  profesorul Virgil Andronescu înființează separat o clasă particulară a gimnaziului pe Str. 11 Iunie (actulmente Cuza-Vodă), denumind gimnaziul pentru prima oara cu numele „Mircea cel Bătrân” (1901). Din cauza spațiului neadecvat, demersurile pentru construirea unui local propriu se înmulțesc, astfel că primăria orașului achziționează în anul 1904 un teren pentru acest scop pe Str. Traian, pe locul unde a fost Conacul Caimacamului (șeful urbei pe timpul Imperiului Otoman) și, după 1878, Palatul Prefecturii. Cladirea este distrusă în timpul unui incendiu din 1883, aici rămânând un teren viran. În doi ani fondurile strânse pentru construirea școlii nu au reușit să fie suficiente, însă situația se schimbă în primăvara anului 1906, când regele Carol I, însoțit de ministrul învățământului, de prefect și de primarul orașului, au făcut o vizită gimnaziului de pe Str. Lascăr Catargiu. A fost ocazia decisivă pentru a determina schimbarea bazei materiale, inclusiv a localului în care funcționa instituția. Se organizează imediat o licitație (la 29 aprilie 1906) pentru proiect și construcție. Câștigătorul licitației este desemnat constructorul Francisc Lescovar. Proiectul suferă modificări în timpul construcției făcute de arhitectul G.Mandrea, solicitat de primărie. Lucrările s-au terminat  la 1 octombrie 1908.

Directorul din acele timpuri, N.T.Negulescu, reușește în anul 1911 să transforme gimnaziul în liceu. Faptul este consemnat prin Ordinul Prefecturii Constanța (10 septembrie), care cere Primăriei să delege profesori din cadrul Gimnaziului „Mircea cel Bătrân” pentru a lua parte, în capitală, la momentul festiv de oficializare a noii identități a instituției. Primele secții au fost reală și modernă, iar pentru o perioadă, până în 1918, când ia ființă la Constanța școala Comercială Superioară, și cea comercială. 06 LMB in socialism W

Creșterea importanței sale în viața educațională a orașului a făcut ca în anii 1913-1914 să se ia hotărârea de a fi clădit un local special pentru funcționarea liceului. În consecință, Primăria a cedat Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice 6000 de mp. din grădina publică a orașului. Din nenorocire, declanșarea primei conflagrații mondiale și intrarea României în război au întrerupt realizarea proiectului. Pe durata războiului, clădirea a fost transformată în spital militar român, iar după ocuparea orașului, în spital militar german. Sub ocupație bulgară, școlile au fost închise și celor care au cerut redeschiderea liceului, profesori și cetățeni, li s-a răspuns prin amenințarea cu moartea. Autoritățile române s-au reîntors la Constanța în decembrie 1918, după încheierea războiului și astfel cursurile liceului au fost reluate la începutul anului următor. Condițiile de studiu erau însă dezastruoase, cea mai mare parte a bazei materiale fiind distrusă, astfel că unii elevi de clasa I stăteau în picioare în timpul orelor; lipseau manualele și era un grav deficit de cadre didactice. În primii ani de după război se ajunsese chiar la clase de câte 72 de elevi.

La 13 octombrie 1923 a fost pusă, în sfârșit, piatra de temelie a edificiului actual al liceului, fondurile necesare construirii provenind din donațiile generoșilor locuitori ai orașului Constanța, din subvențiile Primăriei și din cele ale Ministerului Instrucției Publice. Inaugurarea impunătoarei clădiri a liceului se va face la 26 octombrie 1928, odată cu sărbătorirea emoționantă a unei jumătăți de secol de la reunirea străvechiului ținut al Dobrogei cu țara Mamă. Liceul era prevăzut chiar cu o sala de festivități. Autoritățile de atunci au hotărât însă ca aceasta să devina sediul teatrului constănțean, care nu avea o sală adecvată. Trebuie detaliat momentul acesta. Construcția liceului trebuia extinsă cu mult, clădirea teatrului actual fiind mijlocul unui mare complex școlar care, conform proiectului arh. Petre Antonescu din 1925, cuprindea și internat pentru liceu, un Muzeu Național, iar în viitor se preconiza chiar și transformarea  (parțială) în centru universitar!  Față de axul sălii de festivități (de fapt o aulă) clădirea ar fi avut două aripi simetrice, fiecare cu o curte interioară. Teatrul, în vederea aceluiași arh. Antonescu, ar fi trebuit să fie într-o clădire separată, în stil neo-românesc, în acest parc, dar aliniată la Str. Carol (azi B-dul Tomis). De precizat că tot pe acest amplasament, Petre Antonescu schițase pentru prima dată (în 1906) edificiul unui Muzeu Regional.

Deoarece sala de festivități inițială a fost predată teatrului, clădirii liceului i s-a construit o nouă sală în prelungirea aripei dinspre parc. Aceasta a fost folosită după război ca sală de cinematograf pentru publicul larg (!), iar după câțiva ani a fost redată liceului, devenind sală de sport.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, localul liceului fiind ocupat de armata sovietică, (după 1945) cursurile s-au desfășurat, după-amiaza, în clădirea Liceului „Domnița Ileana” (fostul sediu al liceului „Mircea cel Bătrân” de pe str. Traian) , azi Liceul „Mihai Eminescu”. Această situație a durat până în anul 1958.

În 1974, prin proiectul nr. 79/74, realizat de IPJ Constanta, sala de sport a fost dezafectată și în locul ei s-a realizat un nou corp, mărindu-se capacitatea liceului. Noul corp va avea sală de sport la parter (mult mai mare decât cea inițială) cu grupuri sanitare anexe, iar la etaj s-a reușit realizarea a încă opt săli de curs. Noua aripă a liceului are aceeași arhitectură ca și restul, astăzi nemaiputându-se face o distincție unde a fost făcută extinderea. În același timp, corpul separat al liceului (de la intersecția Str. Mircea cel Bătrân cu Str. Ştefan cel Mare) a fost dat de către autorități Inspectoratului școlar. Acest corp va reveni liceului în anul 2004, Inspectoratul mutându-se în altă locație din Constanța (pe Str. M. Eminescu).

În anul sărbătoririi Centenarului liceului, prin Ordinul Ministrului Învățământului din 20 mai 1996, denumirea Liceului „Mircea cel Bătrân” a fost schimbată în Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”.

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

Despre Autor