Publicat: Sat, Sep 5th, 2015

Comorile Constanţei: 1911 – Sfințirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului

DSCN9673În preajma anului 1900, Constanța de-abia depășise limita B-dului Ferdinand de astăzi, dar edilii orașului preconizau să se dubleze suprafața ei, până pe un contur care astăzi ar fi pe axul B-dului Mamaia și s-ar închide spre mare. Dincolo de B-dul Ferdinand se năștea Cartierul Românesc, cartier finalizat pe timpul primarului Ion Bănescu. În planul de sistematizare al noului cartier se prefigurau două zone care întrerupeau rețeaua strict rectangulară a străzilor: Piața Grivița 1 și Piața Grivița 2 (amândouă având ca ax Str. Griviței), prima fiind între Str. Miron Costin și Str. General Manu, iar cea de-a doua între Str. Mercur și Str. Şt. Mihăileanu. În timp ce Piața Grivița 2 era o piață comercială (care funcționează și astăzi), Piața Grivița 1 era o piață civică unde se preconiza în partea de est construcția unei noi biserici, extinderea orașului făcând necesară apariția unui nou lacaș de cult. Aceasta urma să fie a doua biserică românească, prima – Catedrala cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, fiind construită între 1883-1885, dar sfințită în 1895. La inițiativa lui Ion Bănescu se pune, în august 1906, piatra de temelie a bisericii cu denumirea Adormirea Maicii Domnului (deși inițial se convenise ca hramul bisericii să fie Sf. Nicolae), având intrarea dinspre str. Ion Lahovary. Parohul Rădulescu, de la Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel, îi propune primarului Bănescu hramul bisericii: “Este cunoscut, Domnule Primar, că orașul Constanța este nu numai un oraș comercial, și deci sediul Marinei noastre comerciale, ci și un port maritim militar, deorece aici s-a stabilit și sediul Marinei noastre de răsboiu, ca și unica școlă de Marină ce avem; se știe de asemenea, și eu ca preot de garnizoană o afirm, că patronul Marinei nostre este Adormirea Maicii Domnului (Precista) – 15 August. Se știu, de asemenea, marile serbări ce Marina noastră angajează cu această ocaziune, și la care iau parte tote vasele aflătoare în port sub orice Pavilion ar fi ele.” Într-o altă scrisoare, datată 6 octombrie 1907, reprezentantul Protoieriei Judeţului Constanţa scrie, printre altele, că „la biserica parohială existentă se îmbisericeşte actualmente întreaga populaţiune creştin ortodoxă din Constanţa, atât cei de naţionalitate Română, cît şi cei ce sunt cetăţeni Români, al căror număr se ridică la aproape 1500 familii”.

Arhitectul Gheorghe Mandrea este autorul proiectului Bisericii Adormirea Maicii Domnului, el semnând mai multe lucrări în Constanța, printre care și fostul liceu de pe Str. Traian (1909), actualmente Liceul Mihail Eminescu. Mandrea (1855 – 1916), născut la Focșani, a terminat Facultatea de Arhitectură la Dresda, fiind membru fondator al Societății Arhitecților Români. A mai proiectat și alte biserici în țară, precum cea de la Delea Veche (1896) și Sf. Nicolae Basilescu (1898) din București.Adormirea 02 W

Proiectul lui Mandrea pentru Biserica Adormirea este aprobat de Consiliul Tehnic Superior pe 21 decembrie 1905 și de Ministerul de Interne prin Direcțiunea Administrațiunei Județene și Comunale pe 12 martie 1906. Mandrea își completează echipa cu pictorul D. Marinescu și sculptorul C. M. Bobic. Vitraliile de la ferestre sunt executate de Hogo Gross, la fabrica de oglinzi și vitralii din București.

Clădirea bisericii a fost amplasată în mijlocul unui scuar din Piața Grivița 1, care s-a împrejmuit cu grilaj de fier. Construcția, având dimensiuni maxime în plan de 13,72 m. x 29,54 m. (cu o suprafață de peste 250 mp.) și cu o înălțime de peste 30 de metri, este compusă din antepronaos (cu acces la balconul de la mezanin), pronaos, naos și altar și a fost gândită ca un corp cu două turle mici pe partea intrării dinspre vest și cu o turlă mare deasupra naosului.  Fundațiile au fost realizate din beton și piatră, zidurile din cărămidă, acoperișul de tip șarpantă din lemn cu o învelitoare din tablă de aramă. Pe fațadă s-au întrebuințat o caramidă specială aparentă, piatră sculptată, faianță policromă cu lustru pentru brâuri și discuri, dar și mată pentru sfinții din nișe.

Ca stil de arhitectură Biserica Adormirea Maicii Domnului continuă linia tradițională a arhitecturii moldovenești și muntenești medievale, cu elemente cum ar fi contraforții, nișele, ceramica smălțuită, supraînălțarea turlelor, sistemul de boltire, alternanța de cărămidă și tencuială, pridvorul sculptat, precum și cu alte ornamente inspirate din stilul brâncovenesc.

Construcția se termină în anul 1911. Pe data de 20 noiembrie se săvârșește sfințirea bisericii. Au fost prezenți P. S. Nifon Niculescu – Episcopul Dunării de Jos, C. C. Arion – Ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, autorități centrale și locale, asistați de un public numeros.

De-a lungul timpului au existat mai multe intervenții asupra bisericii. În timpul ocupației din Primul Război Mondial (1916-1918), biserica a fost jefuită, profanată, iar mobilierul a fost parțial distrus. După război, cu greu s-au reamenajat spațiile interioare și de-abia în 1926 s-au spălat pereții și s-au repictat frescele în anumite locuri de către pictorul bisericesc Gheorghe Mihăileanu. Operații de restaurare s-au mai făcut în anii 1946 – 1947, în 1957 (s-au reparat fisurile din turlele mici, s-au vopsit cărămizile, s-a văruit etc.), iar în anul 1961 s-a renovat și repictat. Crucea de la turla mare, deterioarată, a fost înlocuită în 1964. În 1965 s-a înlocuit și completat instalația electrică, iar în 1966 s-a introdus încălzirea centrală. După 1990 s-au făcut numeroase reamenajări, s-a repictat și s-a construit, pe partea de nord o Casă Mortuară. Mozaicul exterior, în suprafaţă de 60 mp, a fost realizat între anii 1999-2000 de către artiștii plastici Gheorghe Firică şi Marian Deaconu. Ultima reamenajare și consolidare (care se desfășoară și în prezent) este realizată după un proiect din 2012, avându-i ca autori pe arh. Alinta Isacov și ing. Radu Coțofană.

Biserica este monument istoric de interes național, găsindu-se pe Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu codul CT-II-m-A-02818.

Arh. Radu CORNESCU

Fotografiile fac parte din colecţia arhitectului Radu CORNESCU

Despre Autor