Publicat: Sat, Jul 18th, 2015

Bayram qayırlı bolsın! Ramazan Bayram şi amintirile scriitoarei tătare Güner Akmolla

Bairam_RGBÎn anul 623, al paisprezecelea an al Islamului și anul al doilea al Hegirei (Fuga), s-a consfințit ca obligatoriu postul Ramazan-ului ca a treia condiție a religiei islamice: recunoașterea Unicității lui Allah și a Profetului Său Muhammad (sav), obligativitatea namaz-ului, dăruirea unei părți din avere pentru cei săraci, pelerinajul la Mekka.

Deși în popor au circulat proverbe mai puțin iubite, precum Namaz, namaz degenın ışı yoqtır (Cel ce spune namaz, namaz, nu are treabă) și Oraza, oraza degenın aşı yoqtır (Cel ce spune post, post, nu are ce mânca) tătarii din Dobrogea, ca și de pretutindeni, conform surselor istorice, consideră postul Ramazanului o obligație de onoare. Purificare, demnitate, socializare, iată aspecte eterne ce dau viață credinței.

Luna Ramazan-ului este o lună sfântă pentru musulmani pentru că, în decursul acestei luni, Muhammed (sav) a avut revelația Kur’an-ului, a Coranului, cartea sfântă. În traducerea din arabă, Kuran înseamnă învață, oku, oqî. În concepția credincioșilor întru Islam, cunoașterea cărții sfinte a Coranului semnifică destrămarea întunericului pentru omenire. Luna Ramazan-ului este în același timp și o lună cu obiceiuri specifice. Timp de 30 de zile în familia musulmană se ține un post unic: de la răsăritul și până la apusul soarelui nu se mănâncă nimic, nu se bea apă, nu se fumează, se respectă toate regulile pentru a fi un bun credincios. Considerând-o o lună de destindere spirituală, de prosperitate materială, de dobândire a iertării cerești, de binefacere anatomo-fiziologică prin eliminarea toxinelor, de armonie în viața de familie, în viața întregii comunități, tătarii, musulmani adevărați, postesc și se roagă, se bucură de vizite, ospețe, mici distracții cu prietenii sau cu rudele, făcând din fiecare noapte de post o sărbătoare. ( n.n. cunoscând din bătrâni obiceiurile de ramazan, împreună cu dl, Marius Chelaru, ne-am aventurat în anul 2012 pe calea aerului spre Erzingean, pe urmele strămoșilor – se cunoaște că de cel puțin 10.000 de ani tătarii locuiau în Anatolia – în zona unde se petrecuse la începutul primului război mondial acțiunea romanului Dincolo de ceață, Sislerin Ardînda , de scriitorul Halil Ibrahim Ozdemir. A meritat. Zona este conservantă și unică prin frumusețea peisajului, noblețea spiritului, prin respectul tradițional religios pentru Luna Ramazanului).

În cursul lunii de Ramazan se sărbătorește, prin post și rugi, Noaptea Sfântă de Kadîr care este noaptea când Profetul a avut revelația Coranului. După sfințirea Nopții de Kadîr, noaptea sfântă în care se înalță rugi cu speranța împlinirii lor, tătarii continuă postul în așteptarea marii sărbători, a Ramazan Bayram-ului. În anii tinereții mele, postul a picat în plină vară dogoritoare, ca acum. Nu uit buzele crăpate de sete ale bunicului Kurtveli ogea, prezent din zori și până-n seară pe armanul satului nostru Aqbaș – Albești, postind în credință strămoșească. Și ca el, s-au săvârșit din viață bătrânii noștri venerați, din Cotu-Văii sau din Curcanu, sau de oriunde. Satul tradiției tătărești în luna de post oferă copilului mit și bucurii unice. Cu ochii sticlind de foame, cu gândul la minunea de pe foc, copiii așteaptă în fiecare seară  lângă gardul geamiei, clipa când ogeaqaynenea hogea va citi Ezan-ul, dând dezlegarea pentru masă. Atunci, copiii aleargă spre casele lor cântând refrenul:

Baqırdı, şaqırdı,                                       A urat şi ne-a chemat

Aqşam ezan oqıdı                                   Ezan-ul serii s-a-nălțat

Şuberekler qoqıdı                                  Cu aroma șuberek –ului visat

Ve ya  Qıyğaşalar qoqıdı                       sau Cu aroma scovergului visat

Din considerente socio-istorice credem că IFTAR înseamnă socializare, prietenie, cunoaștere.

Credem că un moment foarte important este ajunul/Arife /Arpe, care constă în pregătiri de felul: asigurarea curățeniei totale, asigurarea belșugului de alimente, haine noi, mai ales pentru copii, sau, măcar, curate. Fruntașul satului, aga/ağa/hogea, beiul, bay, se îngrijește din vreme de familiile sărace, cu bătrâni, cu orfani, cu văduve. Pentru zilele de Bayram se organizează serbări câmpenești tepreș, kureș, leagăne, bazar de dulciuri și petreceri, toate, după Namaz. Dar, cea mai mare activitate revine copiilor. Ei își organizează cetele de colindători, își pregătesc torbaua, bocceaua de fructe și dulciuri adunate ,hainele noi sau curate, stabilind de cu seară itinerariul și grupul. De aceea, în dimineața de Bayram, copiii împărțiți în grupe, stau în fața geamiei. Sfârșitul slujbei de Bayram înseamnă începutul colindatului. Începând cu propria casă, unde se urează Bayram qayırlı bolsın! Sărbători fericite! Sărutându-se mâna tuturor, după vârstă și rang, cetele  colindă fiecare casă, respectând ritualul și umplându-și tolbele cu : qatlama (foietaj în ulei), qurabiye (corăbioara provine de la tătari), zaharicale, fructe, cei bogați dăruind și bani. De la moneda celui bogat și până la pumnul de semințe al celui sărac, bayramul umple – sau umplea – suflletele copiilor și prin ei ale părinților, de bucuria vieții, de bucuria de a fi musulman.

Güner AKMOLLA

Despre Autor