Publicat: Sat, Jul 4th, 2015

Arta suprarealistă a lui Salvador Dali, prin ochii omului nou. Adrian Răceanu: „Inspirația îmi poate veni de oriunde, dintr-un vers, din titlul unui film, dintr-o imagine”

IMG_20150220_115214Lumea artiștilor este cunoscută ca o lume a oamenilor creativi, vizionari, discreți și plini de farmec. Sunt oamenii care nu sunt interesați de lucrurile trecătoare ale vieții, care au lumea lor, paralelă cu cea pe care o trăiesc alții și care le oferă șansa de a crea dincolo de ceea ce văd și pot indivizii obișnuiți. Adrian Răceanu, unul dintre cei mai fascinați oameni de artă cu care românii ar trebui să se mândrească, se încadrează perfect în modelul creativ expus. Faptul că are lucrările expuse în Statele Unite ale Americii și, mai nou, în China, nu l-a schimbat. Aproape de familie, care îi este muză și susținătoare în toate demersurile pe care le-a întreprins în anii în care și-a dezvoltat stilul, Adrian Răceanu este printre puținii artiști care au adoptat un stil suprarealist în picturile lui, asemenea guruului său, Salvador Dali. De mărimi supradimensionale, lucrările sale te cheamă, te atrag și te aduc într-o lume a  basmului, a viselor, departe de cotidian. De curând, 21 de lucrări au fost expuse în prima sa expoziție în oraşul natal, „Welcome to My Mind”,  în incinta unui mall constănțean.

Cum ați început să pictați?

Aveam vreo 7 – 8 ani și, la acel moment, aveam un vecin care picta. Îmi petreceam zile întregi privindu-l cum picta și îmi plăcea foarte mult. La un moment dat am început să desenez și eu și la 14 ani mi-am luat prima trusă de vopseluri. Am început să pictez după o icoană. Aveam un preot prieten de familie și mi-a spus că dacă reușesc să pictez o icoană cu Isus pe care mi-o dăduse model mă va plăti cu o sumă exorbitantă. Asta m-a motivat atunci și i-am făcut pictura. O perioadă lungă am făcut la comandă. Multă vreme am desenat doar în creion și în pix. În 1995 m-am înscris la Școala Populară de Artă și mi-am luat diploma Am terminat singurul cu media 10 din toate cele șase clase. Mi-a plăcut mult stilul lui H.R. Giger, creatorul personajelor din Alien, cel care a luat și Oscaruri pentru creațiile sale. El lucrează cu tehnica biomecanoid. Apoi m-a atras foarte mult tehnica de lucru a lui Salvador Dali. Am avut o perioadă de câteva lucrări în care am făcut trecerea de la H.R. Giger la Dali până mi-am dezvoltat propriul stil. Nu copiez și nu am făcut asta niciodată. Acum sunt în perioada în care îmi dezvolt stilul meu propriu de pictat, nu trebuie să stagnez.

Cu ce se deosebesc picturile dvs. față de cel ale altor pictori?Heartbreak Hotel

Eu încerc să fac un tablou cu o anumită temă nu pun elemente aruncate pur și simplu pe un tablou. Încerc să spun o poveste, cel puțin asta se poate vedea în ultimele lucrări. De doi – trei ani încoace am început să gândesc mai mult tabloul.

Cât durează până când un tablou este gata?

Depinde de dispoziția mea. Cel mai rapid am făcut un tablou în 16 ore și cel mai greu l-am realizat într-o săptămână, lucram când simțeam că asta vreau să fac.

Aveţi în familie artişti?

Mătușa mea este pictoriță, de fapt cochetează cu această pasiune, este la nivel de hobby. Pentru mine nu este doar un hobby, este un mod de viață, este modul în care îmi câștig eu traiul. Atelierul meu este la mine acasă. Și fetița mea, de șapte ani, este atrasă de pictură, mereu mă roagă să picteze și ea pe suprafețele mai mari ale picturilor mele.

Ce muză aveţi, cum vă vin ideile pentru un tablou?

Familia mea, soția și fetița, este muza mea. Pe fiecare lucrare o să găsiți numele lor. În plus, inspirația îmi poate veni de oriunde, dintr-un vers, din titlul unui film, dintr-o imagine.

Sunt anumite detalii pe care le folosiți în picturile dvs.?

IMG_20140712_175516De regulă predomină marea, pentru că o iubesc, iar în ultimele lucrări predomină bătrânii. Bătrânețea mi se pare un motiv. Mai nou, i-am cerut voie maestrului fotograf  Florin Onișor să-i folosesc drept inspirație  fotografiile. Cred că aș pute face 500 de tablouri astfel.

Cum ați ajuns să aveți picturi expuse la vânzare în galerii de artă din America și, mai apoi, în Asia?

Sunt mulți oameni care apreciază arta, dar trebuie să ai relațiile necesare pentru a ajunge la ele. Dacă nu cunoști pe cineva care să-ți aprecieze lucrările și să te propulseze nu ai nicio șansă. În 2005 am pus două lucrări pe Ebay, unde au fost găsite de un medic american, Dr. Mathew Moshirfar, care mi-a găsit lucrările și care m-a întrebat dacă vreau să colaborăm. Am semnat un contract cu el pe o perioadă de un an sau 100 de lucrări. El avea dreptul să refuze dacă nu îi plăcea un anume tablou, iar eu aveam libertatea să pictez cum vreau eu. După un an am hotărât de comun acord să punem punct colaborării și m-am angajat în alt domeniu, în construcții. În 2010, am rămas fără loc de muncă și am reluat legătura cu medicul american care a dorit să reăncepem colaborarea. De atunci și până azi mi-a luat 200 de tablouri. A deschis în Statele Unite ale Americii, în Florida, o cafenea de 1.000 de metri pătrați unde 80% din lucrările expuse sunt ale mele, restul ale altor trei artiști. Eu nu am ajuns încă acolo să le văd. El îmi cumpără câte trei lucrări odată. Acum am trimis în China, la o galerie de artă, cu 5.000 de euro bucata de pictură. Acesta a fost prețul dat de directorul respectivei galerii. Am semnat un contract de exclusivitate pe toată Asia, pe o perioadă de doi ani, care se poate prelungi. Încă nu au apucat să fie expuse pentru că abia ce am semnat de două săptămâni contractul. Acum tablourile se înrămează, a durat ceva până să ajungă acolo.

Mai apreciază oamenii de astăzi arta?

Populația din România nu este interesată de modul suprarealist, așa cum sunt lucrările mele. Poate nu îl înțeleg. Preferă ceva abstract, sau pentru omul care nu are cunoștințe în domeniu preferă kitck-ul clasic – pomi, căsuța, muntele și apa. De regulă, românii cumpără tabloul doar ca să-i umple peretele, să nu arate gol, nu pentru o investiție, cum de fapt este gândită o lucrare. În țară am vândut cred că patru tablouri, unui director de fabrică din Zalău.

Ce pictor preferat aveţi, v-a inspirat vreunul?Song of the Deep

H.R. Giger și Salvador Dali sunt preferații mei.

Sunteţi atras de pictura bisericească, aţi realizat până acum astfel de lucrări?

Cât am fost în armată am pictat două capele militare, una la în Km. 4 – 5 și alta la Institutul de Marină. În cazul picturii bisericești sunt destule persoane care fac asta. Eu, de exemplu, am mână să lucrez, dar dacă merg la o biserică să-mi dea o lucrare, nu am nicio șansă. Îmi trebuie niște documente de la Patriarhie care să-mi ateste cunoștințele în domeniu, diplomele. Ei, de regulă, lucrează cu pictorii lor. Este foarte greu pentru mine să reușesc, fără studii universitare în domeniu, indiferent cât de bun aș fi. Eu am pictat pe unde am putut, de exemplu am pictat 13 icoane mari care reprezintă Drumul Crucii, în Biserica Catolică din Năvodari. Am mai făcut și icoane la comandă pentru diferite persoane care donau respectivele icoane bisericilor.

Cum este Adrian Răceanu, omul din spatele pictorului?

Sunt un om normal, dar mai retras, cu capul în nori. Prefer lumea mea, nu mă interesează politica, vecinii, nimic pământean.

Sunt mulți oameni talentați în pictură însă prea puțini reușesc să pătrundă cu lucrarile lor în casele oamenilor. Care este secretul dvs.?

The Story TellerDin punctul meu de vedere, nu sunt cunoscut. Ocazia pe care am avut-o să îmi expun lucrările la Tomis Mall este minunată.  Eu am încercat să expun și anii trecuți, însă spațiul de expunere este foarte scump, nu mi-am permis. Plus că mi se cerea să fac parte din Uniunea Artiștilor plastici. Nu puteam expune decât în galerii particulare, care și acestea sunt foarte scumpe. Nici nu am îndrăznit să sper.

Lucrările dvs. sunt unice sau, dacă există doi cumpărători ai aceluiași tablou, cum faceţi să-i împăcaţi pe amândoi?

Nu am făcut niciodată dubluri la un tablou, toate tablourile mele sunt originale și unice. Eu nu sunt de acord să fac acest lucru.

De ce picturile marilor artişti ai secolului, și nu numai, sunt evaluate acum la milioane de dolari? Care este rațiunea? Este un lucru greu de înțeles pentru oamenii de rând, fie ei iubitori de artă sau nu…

Pentru că au fost foarte mediatizați și pentru că nemaifiind în viață, automat, lucrările capătă altă valoare. Și, în plus, au trăit în alte țări.

The PlayerCare este raportul investiție – muncă – câștig?

Investiția mea este doar timpul și ideile. Doctorul cu care colaborez și care îmi cumpără lucrările în America îmi trimite trei suluri de pânză de pictat gata tratată, îmi plătește vopselurile și transporturile. Treaba mea este doar să pictez. Înainte să încep să colaborez cu el, pânza era foarte scumpă, 150 de lei metrul.

După ce o să ajungeți cunoscut în ca ați vrea să investiți banii?
Visez, dacă o să am bani mulți, să fac un azil pentru oamenii străzii. Multă lume a râs de mine. Nu se știe niciodată unde te poate duce viața, sunt cazuri de bătrâni dați afară de proprii copiii. Mi-ar plăcea să călătoresc în Maldive cu familia mea.

Claudia PINTILIE

Despre Autor