Publicat: Sat, Jun 13th, 2015

Alina Florentina Ghiță, voluntar al Fundaţiei Principesa Margareta a României: „Singurătatea este un fenomen foarte grav în ţara noastră”

11419812_983250291707129_47285217_nA fi voluntar, în aceste vremuri, este o dovadă de mare curaj și iubire pentru oamenii mai puţin norocoşi din jurul tău. Este dăruirea pe care o poți arăta celui ce are nevoie de sprijin, în cele mai grele vremuri ale vieții, în boală și bătrânețe, atunci când nu poți fi de folos societății pentru care ți-ai dedicat anii tinereții și maturității. O societate care deseori uită de tine. Norocul unora sunt oamenii ca Florentina Alina Ghiță, o tânără de 24 de ani, voluntar pentru vârstnici al Fundației Principesa Margareta a României la Constanța. La anii când mulți petrec zilele libere relaxându-se cu prietenii, la plajă sau în diverse locuri de distracție, Florentina, împreună cu prietenul ei Mădălin, însuflețesc zilele gri ale două doamne ajunse la senectute, singure și fără vreun sprijin moral și nu numai, din partea celor dragi. Cei doi tineri le ajută, le ascultă și sunt aproape de ele atunci când le este și mai greu și mai bine. Au suflete mari, deschise și îndreptate către nevoia de a ajuta. Pe oricine, oricât, în funcție de necesități și putințe. Iar astfel de lucruri și dorință de a face bine unor necunoscuți nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul Fundației Principesa Margareta a României, care derulează programe pentru ajutorarea anumitor categorii sociale, cu sprijinul voluntarilor. În România, mii de vârstnici se confruntă nu doar cu boala și venituri scăzute, ci și cu mult mai dureroasa indiferență a semenilor și cu insuficiența unor servicii sociale adaptate nevoilor. Programul “Niciodată singur – voluntari aproape de vârstnici” își propune să lupte pentru demnitatea umană și împotriva izolării și a singurătății, prin promovarea voluntariatului si mobilizarea comunității pentru cauza vârstnicilor singuri de la domiciliu și din centrele rezidențiale.

Cum ai intrat în contact cu Fundația Principesa Margareta a României?

I-am contactat eu pe ei, eu mi-am dorit să fac voluntariat. Eu avem o perioadă foarte stresantă la locul de muncă atunci și le-am spus că vreau ceva nou, vreau să văd un alt fel de a face asistență socială, la un alt nivel. Au avut câteva vizite aici, la Constanța, iar într-una dintre ele s-au întâlnit cu mine. A fost o perioadă de acomodare, mi-au spus care sunt principiile după care lucrează, mi-au dat un timp de gândire și am fost de acord cu toate aspectele discutate. Aici este o echipă foarte diversă, lucrurile merg bine, sunt oameni relaxați, situația este degajată.

De cât timp faci voluntariat?

Din noiembrie 2014. Eu am vrut să văd care este diferența între sistemul de stat și cel privat care este una foarte mare. 11414448_1054476841246911_1867749895_nNoi încercăm să facem ceva pentru beneficiar. În sistemul de stat lucrurile merg mult mai greu, se pune accent pe birocrație, sunt multe hârtii. Aici totul este scurt și la obiect pe ce are nevoie beneficiarul. Grupul țintă pe care noi îl avem aici, deocamdată, sunt vârstnicii. Eu, împreună cu prietenul meu, avem în răspundere două doamne care au strictul necesar, dar sunt persoane singure, nu mai au pe nimeni sau au copiii plecați departe. Una dintre ele a fost biolog, de exemplu. Singurătatea este un fenomen foarte grav la noi în țară. Socializarea este primul lucru de care au nevoie oamenii și cred că este cel mai benefic serviciu pe care noi îl oferim aici la Constanța. Sunt fericite când le trecem pragul, ne povestesc din experiența lor personală de viață, facem comparații, învățăm multe lucruri noi. Eu chiar am satisfacții personale din punctul acesta de vedere.

Cum ați găsit aceste persoane?

11329713_1054476817913580_1008959175_nFundația le-a identificat inițial apoi ne-au pus pe noi în contact. Am fost împreună cu reprezentanții fundației prima dată să ne prezinte, să ne explice ce avem de făcut. Este o relație de lungă durată pe care o avem cu beneficiarii având în vedere că acum avem un contract de voluntariat încheiat pe o perioadă de un an. La aceste doamne mergem o dată pe săptămână plus contactul telefonic pe care îl avem ori de câte ori este nevoie. De Paște și Crăciun au primit și bonuri valorice, iar în acest week-end se va organiza și un sejur la Breaza pentru persoanele ca ele, dar nu s-au decis încă dacă vor merge. Le-am serbat, de asemenea, și ziua de naștere, a fost foarte încântată una dintre doamne, a spus că nu ne va uita niciodată. Ele au nevoie de cumpărături, nu mai pot căra, mai au de plătit diverse facturi. Sunt ca niște copii și bunici ai noștri. Fac parte din familia noastră, având în vedere că sunt doar două. Ele ne văd ca pe copii lor. Una dintre doamne are copiii plecați la Londra și chiar ne-a spus că noi am scos-o din impas și din depresia cu care se confrunta atunci. Ne spun că noi suntem copiii lor.

De ce te-a atras această zonă a voluntariatului?

Cred că trebuie să pornim de jos, fiecare dintre noi. Când m-am întâlnit cu cei de la Fundație mi-au spus că, de exemplu, la Brăila, au 50 de voluntari și este un oraș mai mic, și m-am gândit de ce nu s-ar putea și la Constanța acest lucru?! 11358873_1054477044580224_1298821385_nDe acum încolo o să începem să ne mărim echipa pentru că o să avem acțiuni și la Căminul de Bătrâni, care este în sistem public, iar lucrurile au mers mai greu acolo până am reușit să obținem toate aprobările, până au înțeles despre ce este vorba. Îi vom ajuta să treacă peste singurătate, peste monotonia din centru. Eu lucrez acum cu oameni ai străzii, asta de fapt m-a și atras în voluntariat. Simțeam că nu fac în totalitate ceva pentru această categorie de oameni.

De ce ai ales să fii voluntar în aceste vremuri mercantile?

Am vrut o experiență nouă, nu lucram cu această categorie de persoane la actualul loc de muncă și am zis că vreau să văd o diferență și, într-adevăr, mă atrage foarte mult această categorie de persoane. Am vrut să mă și relaxez totodată, ceea ce se și întâmplă. Am satisfacție personală că pot contribui câtuși de puțin la starea celor din jur, că pot să atrag și alte persoane care să facă același lucru. Așa l-am atras și pe prietenul meu, care a terminat Dreptul, deci nu a avut contact cu acest tip de medii sociale, și chiar se implică foarte mult. Fără ajutorul lui nu aș fi putut face acest lucru.

Ce ai studiat și ce lucrezi acum?

Am terminat Facultatea de Psihologie, specializarea Asistență Socială iar acum lucrez la Direcția de Asistență Socială, pe partea cu adulții, din septembrie 2013, la un centru de intervenție pentru copii și adulți care funcționează în Spitalul Județean. Noi trebuie să oferim consiliere mamelor minore care sunt însărcinate, să nu-și lase copiii în spital. Nu a fost greu să-mi găsesc locul actual de muncă. După ce am terminat facultatea, am dat un examen și mai apoi m-am angajat. Acolo trebuie să oferim asistență permanentă. Acum termin studiile de masterat, în drept. Am vrut să am o continuitate a studiilor, dar relativ într-o altă direcție.

Te simți un om diferit față de cei de vârsta ta?

11421543_1054477034580225_565255506_nNu, deloc. Am și colegi de facultate, de muncă, care au înțeles rostul voluntariatului: sprijinirea și depășirea singurătății – vorbesc din punctul de vedere al vârstnicilor, acesta este grupul țintă acum, aici, la Constanța.

Cum este voluntarul, ce calități are, ce este voluntariatul, în opinia ta?

Trebuie să aibă foarte multă răbdare, în primul rând, vârstnicii sunt ca niște copii și nu toți suntem făcuți pentru asta. Trebuie să și empatizăm cu ei pentru că viața ne poate aduce în diferite situații și momente asemănătoare cu cei din familia ta.

Ce te-a învățat până acum voluntariatul?

M-a învățat, în primul rând, să pun în practică și la locul de muncă, zilnic, ceea ce am învățat prin Fundație, să analizez mult mai bine lucrurile să văd într-adevăr ce are nevoie omul respectiv și în ciuda sistemului să fac în așa fel încât să fie în regulă.

Înțeleg oamenii greșit voluntariatul?

Până acum nu, persoanele pe care le-am întâlnit până acum nu m-au pus într-o astfel de situație. Mai sunt oameni care sunt sceptici, de exemplu cei bătrâni. Avem două cazuri, de care se ocupă o colegă de-a mea de muncă, care au fost foarte sceptici abia de la a treia întâlnire ne-au primit mai deschiși, ei nici nu au mai ieșit de mult din casă. Răbdarea trebuie să fie punctul nostru forte.

Ai persoane în jurul tău care se dedică acestui spirit?

Sunt oameni de la locul meu de muncă care știu despre ce este vorba și foști colegi de muncă care au cunoștințe în domeniu și înțeleg mai mult rostul acestui tip de activitate.

Din ce categorii de vârstă sunt voluntarii, ca și tine?20141203_164237

Tinerii până în 30 de ani și pensionarii care abia au ieșit la pensie, până în 60 de ani care își doresc o activitate și nu vor să aibă impactul cu monotonia.

Se  cunoaște faptul că în SUA și țările dezvoltate voluntariatul este un “must” în viaá de zi cu zi a oricărui tânăr ce-și dorește o profesie. Când va reuși să conteze și la noi voluntariatul în viața profesională?

Eu am fost în Franța, în 2012, cu facultatea, trei luni, la o fundație care se ocupa de persoane cu dizabilități și nu înțelegeam ce caută persoane de mai multe naționalități pe perioade lungi, de un an de exemplu, care să facă voluntariat. Ei spuneau că le va folosi atunci când se vor angaja, că va conta experiența pe care o vor dobândi. La noi încă nu există o lege a voluntariatului care să ne atragă pe mai mulți dintre noi. Cred că o să se dezvolte și aici, la noi, în Constanța un spirit din ce în ce mai dezvoltat, se poate și la noi. Voluntariatul, însă, nu este destinat tuturor. Eu, de exemplu, am mai făcut voluntariat în timpul facultății, în instituțiile din subordinea direcției pentru protecția copilului unde am desfășurat activități educative la centre, un număr minim de ore, prea puține însă pentru nevoile lor.

Ce categorii de vârstă au nevoie de serviciile voluntarilor?

Din toate categoriile de vârstă este nevoie de voluntari, nu toate persoanele vârstnice, de exemplu, pot fi compatibile cu tineri, poate au nevoie de o persoană de aceeași vârstă cu el, nu neapărat de un tânăr, care vede viața roz, care este optimist.


20141203_180044Cum îți vezi viitorul României din această direcție?

O să fac voluntariat atâta timp cât se poate și o să pot oferi astfel de servicii. Nu mă mai văd lucrând la stat ci într-un spațiu mai relaxant și unde pot oferi mai multe lucruri, unde să meargă totul mai bine și mai repede.

Care este speranța tinerilor de astăzi pentru un viitor mai bun?

Jumătate dintre noi cred că rămânem aici, în țară, jumătate plecăm. Tinerii au și nu au speranțe. Nu îi condamn pentru că nu rămân aici. Ca să ai speranțe trebuie să te implici din toate punctele de vedere. Dacă atunci când termini facultatea aștepți să te angajezi pe un salariu fabulos…. Prea puțini își caută rolul aici și pleacă. Eu nu prea mă văd lucrând în străinătate, poate doar în domeniu, pentru că experiența din Franța mi-a plăcut foarte mult.

Claudia PINTILIE

Despre Autor